New lil' book

"Am învăţat să fim
un măr tăiat în două
cândva între secunde.
Am fost îmbrăţişaţi
în prima lumină
şi cerul a coborât
peste noi cu flori.

Atunci
aripile ne-au încremenit.
Începusem a ne adora
fluturii ieşiţi din gură
şi furtuni de nisip
muşcând frenetic din măr
ne-au purtat spre
margini de ploaie."

(Paulina Popa, Marginea ploii - Nunta cuvintelor, 1995)

"Am să mă feresc să mai intru

într-un câmp cu aştri,

când intrând odată

gura mi s-a închis

şi universul mi-a arătat

marea de-ntrebări din cale.

Cum să vă spun când
rotindu-mă în jurul
unei jumătăţi de vis
mi-a lovit planeta
o piatră din soare
şi de atunci sângele meu
este potop de stele
arzătoare."
(Paulina Popa, Poem astral - Nunta cuvintelor, 1995)

 I-am spus că voi numi fotografia: "Arta de a face SELFIE". :)

Deci aici era prinţesa pe care o căutam de atâta timp! Numele ei e Carla. :)

 That's ma family!

Sărbători de aprilie şi mielul de Paşti

     Toată lumea vorbeşte despre asta. Numai "sărbători fericite", "Paşte fericit" şi alte de-astea... Da' mai paşteţi fericiţi şi daţi-mi pace! Dacă opreşti un oarecare om pe stradă şi-l întrebi ce sărbătorim, va spune: moartea lui Isus Hristos, sau iepuraşul. Şi dacă-l mai întrebi: cum sărbătoriţi? Va spune: vopsesc ouă, tai mielul, dar habar n-are de ce! Unu la mână: Faza cu mielul simbolizează Jertfa. Şi noi cică suntem ţară creştină. Mielul de Paşti  = "Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura." din Isaia 53 (versetul 7). Şi doi la mână: Tradiţia e de la evrei. După ce or stat robi în Egipt, Dumnezeu a trimis mai multe plăgi şi Faraon nu i-a lăsat să plece în ţara lor. Ultima nenorocire a fost trimiterea unui Înger al morţii prin Egipt, ca să ia sufletele întâilor născuţi din fiecare familie. Şi evreii au scăpat pentru că au ascultat porunca ungerii uşiorilor cu sângele unui miel. Apoi au plecat din Egipt şi Dumnezeu a închis Marea Roşie după ei. Găsiţi asta în Exod. După ce Isus a murit, a schimbat vechea tradiţie şi nu e musai să tăiem miel de Paşti. Bun. Am lămurit asta, şi totuşi aş vrea să vă prezint o imagine macabră: Am mers ieri la piaţă. Ghiciţi ce am găsit acolo! Ciobanii cu oile. Sau mai bine spus, mieluţii. Închişi între garduri de metal, înghesuiţi acolo, behăind, oare ce aşteptau? Să iasă. Ok. Vine un om, cere un miel. Domnul cioban, îi prezintă oferta, omul alege, mielul e prins de picioarele din faţă, ridicat de la pământ pentru a fi cântărit şi vândut. Pare ceva normal, nu îţi dă impresia că oiţa va muri. Episodul 2: Iese măcelarul cu şorţul plin de sânge din măcelăria lui. Vine la oi, alege una, ciobanul cântăreşte şi vinde. Măcelarul, cu şorţul plin de sânge, ia mielul de picioare cu ambele mâini, şi în ciuda faptului că acesta se zbătea sub presiunea strângeri lui, a plâns pentru ultima oară. "MIEL PROASPĂT TĂIAT" Şi lumea s-a adunat în măcelărie, carnivori însetaţi. Acum să stabilesc ceva: Nu sunt vegetariană. Mănânc pui, din când în când. Dar, nu aş putea tăia un animal niciodată. Una e să cumperi câteva bucăţi de piept de pui, alta e să-l tai tu. Şi, în fond, puiul ăla deja e mort, nu poţi da timpul înapoi să-l salvezi. Şi dacă nu-l cumperi tu, altcineva o va face. Şi poate că pot vedea partea bună a tăiatului mielului: Măcelarul nu va ucide vreun om, pentru că îşi potoleşte setea de sânge pe animal. Acum nu spun că măcelarii sunt criminali, dar iau toate posibilităţile în calcul. În fine. Asta e ceea ce am simţit să scriu, să-mi mai eliberez mintea după ziua de ieri. În orice carte de domeniu scrie: Oamenii se ocupau cu agricultură şi creşterea animalelor (care înseamnă ouă, lapte, lână şi... carne). 

   Capitolul 2 :)))  A mea familie m-a întrebat ieri: nici în vacanţă nu iei pauză? Cam asta făceam:

Iei! Sesiune de comunicare! Paralela dintre "Geniu Pustiu" şi "Sărmanul Dionis", Eminescu. Ieri am citit ce a scris Călinescu despre opere şi mi-am luat ideile de bază ale filosofiei kantiene şi schopenhauriene, ca să ştiu despre ce e vorba în propoziţie. Va fi super. În altă ordine de idei, am găsit o hârtie pe are aveam schiţate structurile discursive. :) POLIEDRU, realitatea văzută din unghiuri diferite; DECONSTRUCTIVISM, fragmente aleatorii dintr-un întreg ce-şi dezvăluie mai greu construcţia logică, previziv-unitară; INTROSPECŢIA, observaţia propriei conştiinţe (psiho); JURNAL, perspectivă subiectivă; RETROSPECŢIE, întoarcere în trecut; MEMORIE INVOLUNTARĂ, reamintire într-o clipă şi anticipare, pluriperspectivism, focalizare, basorelief, colaj. 
     Am găsit un suc la Profi (nou pentrumine), îi zice Frugo şi e foarte tare. E ceva gen: piure lichid din mai multe fructe. Şi ăla alb are litchi, ăla verde ceva din Paraguay şi Brazilia şi ăla negru... În fine, e exotic. Merită, pentru un 1 leu 50 :) Nu are ceai verde sau negru, asta e partea bună. Şi încă ceva, am văzut la Kaufland (da, am umblat în tot oraşul ieri, de pe la 11 la 16), ciocolată pură de la mama ei din Africa. Vreau să zic: 100% cacao. E vreo 12/13 lei, iar eu abia aştept să văd dacă e adevărată eticheta. :) 
    
     Vă las cu gânduri bune şi gospodărit, sărbători fericite, că tot suntem la subiect, iar dacă încercaţi acea cicolată înaintea mea, să-mi spuneţi cum e :)  

E = mc2

Trimit focul să ardă ploaia,

să elibereze soarele de nori

şi să-l umple de fum.

Trimit luna să ia controlul nopţii

şi stelele să ardă-n somn.

Universul trece liber

cu ochii închişi,

barba-i lungă pătată de praful

Căii Lactee, se scutură

pe o altă galaxie.

Tocmai ne-a băut.

Găurile negre se formează, de fapt,

când Universului îi e foame.

El deschide ochii şi lasă gene de stele

să cadă.

Adânc, în ochii lui se văd vise.

O stea moare, alta se naşte,

alta... Cade.

Unde? Oriunde. Departe.

"Anii lumină", doar câteva clipe.

Timpul e relativ.

Nimicul nu e nimic niciodată.

Totul nu poate fi rezumat.

Lumea 3 D e doar o mică bucată

şi noi suntem limitaţi de ea.

DAR atâta timp cât există vise,

Universul poate simţi,

iar 3D-ul dispare.

Ciudata de martie.

Acesta e micul meu îngeraş, animal de pluş, Iepurilă, de unde mi se trage alintul sâcâitor (câteodată). :)

Ta-daaa! Asta fusă clasa mea anul trecut. Nici n-a trecut un an şi am şi primit poza! :)))

 Guitar lovers! (Şi ăia doi lovers)

 Trupa de şoc. :D

 Dacă tot e primăvară, hai o îngheţată. :P Thanks mom!

Prima mea pânză, chiar dacă e în miniatură, asta a ieşit. :)

Şi am ajuns aproape de sfârşitul lui martie. Luna rezumată (foarte rezumată) în câteva fotografii, în câteva cuvinte, mâine am test la fizică din electricitate... Seară faină să aveţi! >:D<

Astenia de primăvară

     Inspir aerul relativ rece... s-a dus răcorirea de iarnă. Acum a rămas doar ceva gaz puţin oxigenat care mai mult îmi blochează plămânii şi nu mi se umplu aşa cum ar trebui.
     Sunt doar o siluetă care trece în penumbră pe străzi nelocuite purtate prin vânt... Lumini şterse, proaspăt aprinse, străpung întunericul cu puţin mister şi eu îmi conduc câinele cu vagi chemări: "Stai, ţiţi!"

"Dacă n-aş putea citi, mi-aş ascunde capul în pământ ca struţul" - Doc. Pluşica

 - Astfel Ştefan vede totul, simte totul, şi ca un rezultat al lui Camil Petrescu, este unic tocmai prin această simbioză a eternităţii, care neputând fi cuprinsă într-o cutie craniană, duce la renumita "ieşire din minţi".

Fragment din tema la română.

https://www.youtube.com/watch?v=DD-UoGmmFO0   MCoco - Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.

https://www.youtube.com/watch?v=NHjo8Bc-npg    Scrisori de pe front. 

Şi am avut şi o dezbatere azi... M-aş putea face avocat! Scot argumente şi învârt orice ca să-mi valorific opinia :))) În fine... O zi frumoasă! :D

What I love.

          Iubesc cerul, norii, fumul avioanelor, păsările... Zborul. Iubesc poveştile, zânele, elfii, sclipiciul, sirenele şi unicornii. Iubesc miturile, legendele şi părul creţ. Iubesc muzica, notele care se contopesc cu aerul şi iubesc razele soarelui care mângâie fiecare frunză. Iubesc ploaia, fiecare picătură încărcată cu sare care se prelinge pe şuviţele de păr şi ajunge la zâmbet, care alunecă pe umbrelă şi spală pantofii murdari. Ador să sar în bălţi şi în frunzele căzute de toamnă, să fac oameni de zăpadă şi să mă dau cu sania. Ador să cad de pe role sau din copaci, ador să dansez şi să râd. Ador ciocolata şi îmi place să mănânc prăjitura de ciocolată cu mâna. Ador să simt pământul, să-mi murdăresc mâinile până la ultimul strat culegând cartofi. Iubesc să văd păsări care zboară în stoluri şi execută un număr de magie pe cerul pătat de nori. Iubesc zgomotul apei în timp ce se loveşte de pietre. Îmi place să mă murdăresc cu mină sau cerneală atunci când desenez şi scriu sau să mă trezesc că sunt colorată cu carioci pe faţă după ce învăţ. Îmi place să fiu diferită. Urc scările cu dreptul întâi şi îmi place să alerg cu micul meu "câine-pisică-oaie-maimuţă"- şi cum îi mai spunem noi - prin parc. Ador să citesc în capătul patului cocoţată pe multe perne şi acoperită cu o pătură groasă, şi ador să fiu deranjată de aruncătura bruscă a câinelui care cere atenţie, în braţele mele. Iubesc să stau cu mama şi ea să îmi citească cu vocea ei blândă şi teatralele gesticulaţii. Ador să discut cu tati despre electricitate şi despre mişcările fizice. Îmi iubesc bunica şi aş asculta poveştile ei tot timpul. Ador să vorbesc cu nepoata mea la telefon, şi chiar dacă îmi spune lucruri banale, iubesc să îi aud vocea ore întregi. Mă simt în al nouălea cer când primesc un telefon de "ce mai faci" de la Ştef şi Andra. Îmi place să văd "pocăinţa" lui Noemi, care, după ce mă supără, încearcă să repare situaţia. Ador să cânt, chiar dacă sună foarte fals uneori. Ador să fotografiez natura, să mă joc solo cu multă lume, să ţip pe stradă, să stau la semafor atunci când mă grăbesc, să simt bucuria căţelului cu labele murdare imprimate pe pantalonii mei atunci când vin acasă. Ador să aud copii râzând şi păsările ciripind. Ador să mângâi câinii de pe stradă, mereu mă opresc să fac asta. Am mâncare de câini prin buzunare. Port o sticlă de apă după mine peste tot, deşi beau cam jumătate de litru pe zi. Iubesc să scriu: toate tâmpeniile, doar să ştiu că scriu. Sunt mândră de mine şi de realizările mele şi ador sarcasmul .Îmi place să mă port dur cu oamenii care plâng şi se plâng pentru nimicuri, să îi fac să vadă că exagerează. Şi cred că ajută să fi scuturat din când în când. Îmi place de dna. dirigintă şi de modul în care ne ceartă ca pe copii ei, ador modul în care predă profu’ de istorie şi iubesc să vorbesc cu dna. de română despre operele filosofice. Iubesc detaliile, dar mă scot din sărite oamenii care le folosesc foarte des în explicaţii, deci ador şi concretul. Îmi place să bat câmpii uneori, să mă port infantil, să fac cu mâna călătorilor din tren, să plâng la filme, să simt.

     Asta sunt eu... Sau cel puţin câteva lucruri care mă definesc. Sunt un mozaic de "de toate"! Şi sunt mulţumită de ceea ce sunt.