Dacă...

Dac-aş sta să calculez
                fiecare zi, minut, secundă,
Dac-aş avea curajul să-l
                dobor pe cel ce vrea să mă împungă,
Dac-aş putea să văd viitorul
                 prin ochi de cristal,
                     printr-un geam roz,
Dac-aş vrea, dac-aş avea voinţa
                 de a schimba totul...
          Dar uite! Vreau şi am voinţa!
                                Nu se schimbă nimic...
Dac-aş zbura departe, oh!
                  De-aş putea zbura!
           Măcar aş pleca,
                    şi lumea n-ar fi atât de rea.
Îmi pare rău că nu vrei să fiu aşa.
       Dar aşa sunt, voi fi,
                  Şi nu poţi schimba asta...
Dac-ai putea...

Simplu decor

~ Irealul devine real atunci când priveşti din prisma mea... De aceea, asta arată ceva:

În această lume efemeră
Condusă de o simplă himeră,
Metamorfozată de timp,
Simplificată-n anotimp,
În această continuă schimbare:
Vânt, valuri şi mare,
Adâncuri ale pădurii ascunse,
Imagini ale gândurilor pătrunse
În non-timp şi spaţiu, illo-tempore,
Artistic, colore, sonore...
Aici, pe acest Pământ trecător,
Locuim noi, pe-acel "mare picior"
Şi, nu întâmplător
Aparţinem acestui decor.

~ Şi totuşi, realul poate fi privit şi în mod ireal, asta dacă priveşti totul dintr-un alt unghi... O lume a mea a fost creată în interiorul sufletului meu... Aproape nimeni nu poate pătrunde sau înţelege anumite "schimbări ale vremii" care se petrec acolo mai mereu... Dar aşa sunt eu: mulţumită până la capăt de mine, de ceea ce sunt, de ceea ce însemn, de ceea ce am şi de toate momentele în care Dumnezeu m-a inspirat să scriu. :)

O dimineaţă primăvăratică pusă în versuri...

Iar dimineată!
Şi norii acoperă cerul,
Un peisaj plin de mister,
Privesc al reîntoarcerii eternul.
Pe-o creang-acol, un păsăroi stingher.
Dimineaţă iar, ce mai pot spune?
Soarele se luptă efemer
Şi parcă nu învinge lupta
Veşnicei zile de ieri.
Privesc zâmbind un răsărit
De primăvară nouă,
Portocaliu, acoperit
De rouă.

!

I know I'm alien, but life is more beautiful like this!

Norii sunt o reprezentare a cerului în oglinda sufletului.

Am învăţat să învăţ! Pentru că nimeni nu poate ştii valoarea unui om înainte să-l cunoască.

Fii o lumină! În tot acest întuneric absolut, e nevoie de multe lumini ca să iasă la iveală adevărul.

Detaliile fac diferenţa!

Nori Portocalii

Apus.
Urmărind păsări călătoare,
o altă zi s-a dus.
Pictez stând în picioare în timp ce o rază galbenă de soare,
Umbreşte pensula moale care se îneacă în mare şi aproape dispare...
în amestecul... aproape mov.
Şi astfel, gâdilând pânza care parca râde
sub presiunea picăturii de culoare,
Arbori, flori, cascade,
E-o micuţă insulă, oare?
Apare, în scena elenistică,
O altă notă muzicală artistică:
- o sirenă cântând la mandolină acompaniată de stele de mare-n surdină.
Cerul îşi tot schimbă nuanţa,
Soarele, încet, se duce la culcare.
E timpul să păstrez distanţa,
Adun lucrurile şi mă pun în mişcare.
O seară liniştită de vară,
O noapte cu stele şi lună,
Urc treptele de la scară,
Acum merg acasă - Noapte bună!

Hmm...

Nu e destul de interesant cum unele lucruri mici iti pot face ziua mai buna?
     Adica... Sa-ti vezi un coleg din generala pe strada, *hug* si depanat amintiri... Sau... In drum spre casa sa vezi o papusa de fetita cu mama ei de mana alintand-o... Sau zambetul unei persoane dragi!
   Lucrurile mici fac diferenta! Prin simplul fapt ca esti "acolo" poti schimba ziua cuiva... :) ^.^
~ Think about it! :D

Scrisoare pentru omenire...

Scrisoare pentru omenire...

     Dragă omule,
               De ce lumea ta e în 2 culori? De ce e ori alb-negru, ori roz-negru? De ce nu ai mai multe culori în viaţa ta plictisitoare? De ce? Îmi poţi spune?
               De ce încerci mereu să-ţi complici viaţa? De ce nu o poţi lăsa simplă, aşa cum este ea? De ce vezi mereu partea goala a paharului? De ce te chinui în propria-ţi piele în loc să te accepţi? De ce spui că te simţi neiubit când nici măcar nu încerci să socializezi? De ce? Sau pur şi simplu nu ştii? Nu vrei să ştii? Nu ştii de ce faci ceea ce faci. Nu ştii de ce spui ceea ce spui, de ce crezi ceea ce crezi...
               Spune-mi de ce! De ce ai impresia că poţi lua totul de-a gata şi că orice ţi se cuvine? Sau că trebuie să lupţi din greu ca să fii cineva? De ce nu eşti mulţumit? De ce nu te bucuri? De ce nu iubeşti? De ce nu eşti atent la cei din jurul tău? De ce nu vezi detaliile care fac întregul? De ce nu vrei să înveţi să înveţi?
                De ce nu iei o pauză de la fugă să priveşti puţin stelele, luna? Frunzele care cad toamna şi zăpada care se aşterne iarna. Florile care cresc odată cu primăvara... La magia pe care o poartă ploaia. De ce?!
                De ce eşti "prea ocupat" ca să te joci? De ce eşti "prea matur, prea serios" ca să zâmbeşti? De ce nu vrei să simţi iarba vara? Să alergi desculţ pe câmpul ud de rouă? De ce nu vrei să vezi cum e pământul săpat şi ud, să culegi cartofi şi morcovi cu mâinile tale? Să mănânci legume crude, piept de pui fiert, nu o prăjeală de la KFC? Să simţi că trăieşti cu adevărat?  De ce nu cânţi în mijlocul străzii ca şi cum nimeni nu te-ar auzi? De ce nu dansezi în ploaie? De ce nu mai foloseşti foile, hârtia? Ştiu... Acum tehnologia a preluat controlul vieţii tale rutinare?
                 De ce?!
                                                                                          Semnat: Un "NEOM"!
~ pentru că eu ştiu să râd, să privesc norii şi să mă bucur de viaţă! De Adevărata viaţă…