Liber

Libertate.
Pe timp de zi, dar mai ales de noapte.

Liber în versuri scriu,
Nu mă reţine nimic.
Şi într-o zi, da, ştiu!
Totul va fi unic.

Încearcă să găseşti înţelesul
Versurilor mele,
Şi, da, abia atunci
Eşti critic de 5 stele.

Versurile-mi aripi au,
Îmbrăcate-n foc.
Şi crede-mă, chiar vreau
Emoţii să dezgrop.

Am libertate-n Artă!
Exprimare curată, nu deşartă.
Pe aripi de vânt purtată,
În note-napoiată

Pe Pământ.

Deşi aş vrea să stau să va mai cânt.
Oricând, atât de liberă zbor!
Cobor de la simplul decor,
La soarele trecător,
Dar nu ignor
Ceea ce poate să devină uimitor.

Zâmbesc. Şi printre lacrimi câteodată.
Interesant, oameni noi, culori aşteaptă.
Liberă să dau lumină acoperirii-ntunecată
Să dea suflet inimii criptată.

Stau pe un nor pufos,
Mă uit în jos...

Hey! Voi, muritorii!
Jucaţi cum vor domnitorii
Întunecaţi şi îmbrăcaţi în lumina nopţii.
Nu ştiţi să vă împotriviţi sorţii?

- Zâmbiţi! Mă adresez vouă, direct!
Mă uit la voi, la jos, discret.
Zâmbiţi de Fericire Nouă!
                   Libertate vouă!

Prins în Lumea Moartă

Adăugat la titlu ar fi... "Prins în Lumea moartă, fiindcă nu mai eşti tu..."

Înaripat.
Încătuşat de timp,
Închis în spaţiu
Şi visând.

Într-o zi voi ieşi!
Îmi voi lăsa aripile să zboare!
Şi atunci, draga mea,
Patul tău de petale
Care m-a închis grosolan
Va fi în veci aruncat în van
Şi secundele vor trece iar,
Eu voi putea să zbor.

Îţi scriu.
Aripile-mi sunt îngheţate
Şi vor să ia din nou foc.
Vor să fie eterne,
Ca atunci când îţi zâmbeam
Şi ne ţineam în braţe.
"Până ce moartea ne va despărţi."
Uite, răul a fost făcut.
Acum, eşti doar o poveste de demult,
O carte pe care o deschid din când în când,
În care trăiesc.
Draga mea, te iubesc!
Dincolo de-acestă lume
Pe care ai părăsit-o suferind,
Care nu mă lasă să zbor!
Vreau să zburăm pe cer!
Abia aştept să te văd.

Dar, cum spuneam,
Închisoarea care mă ţine legat în lanţuri
Nu mă lasă.
Timpul trece greu.
Fiecare secundă pare o veşnicie.
Casa noastră tot mai mică.
Abia aştept să plec!

Sunt un Phoenix.
Aripi de foc.
Un zburător, un zân, un visător.
Sunt un băiat,
Devenit bărbat
Care te iubeşte!
Vreau să te am lângă mine!
Vreau să zbori!
                                         - 30 aprilie 2014 -


   Nu ştiu de ce am scris-o la masculin, de ce ideea de moarte şi celălate idei morbide... Nu a murit nimeni apropiat mie...  M-am trezit acum câteva zile, după ce am terminat "Romeo şi Julieta" la şcoală şi am început să scriu dimineaţa pe la 6:30, 7... A ieşit asta... Parcă nu ştiam ce scriu. Dar am scris. Şi... Mulţumesc. :)

Dacă...

Dac-aş sta să calculez
                fiecare zi, minut, secundă,
Dac-aş avea curajul să-l
                dobor pe cel ce vrea să mă împungă,
Dac-aş putea să văd viitorul
                 prin ochi de cristal,
                     printr-un geam roz,
Dac-aş vrea, dac-aş avea voinţa
                 de a schimba totul...
          Dar uite! Vreau şi am voinţa!
                                Nu se schimbă nimic...
Dac-aş zbura departe, oh!
                  De-aş putea zbura!
           Măcar aş pleca,
                    şi lumea n-ar fi atât de rea.
Îmi pare rău că nu vrei să fiu aşa.
       Dar aşa sunt, voi fi,
                  Şi nu poţi schimba asta...
Dac-ai putea...

Simplu decor

~ Irealul devine real atunci când priveşti din prisma mea... De aceea, asta arată ceva:

În această lume efemeră
Condusă de o simplă himeră,
Metamorfozată de timp,
Simplificată-n anotimp,
În această continuă schimbare:
Vânt, valuri şi mare,
Adâncuri ale pădurii ascunse,
Imagini ale gândurilor pătrunse
În non-timp şi spaţiu, illo-tempore,
Artistic, colore, sonore...
Aici, pe acest Pământ trecător,
Locuim noi, pe-acel "mare picior"
Şi, nu întâmplător
Aparţinem acestui decor.

~ Şi totuşi, realul poate fi privit şi în mod ireal, asta dacă priveşti totul dintr-un alt unghi... O lume a mea a fost creată în interiorul sufletului meu... Aproape nimeni nu poate pătrunde sau înţelege anumite "schimbări ale vremii" care se petrec acolo mai mereu... Dar aşa sunt eu: mulţumită până la capăt de mine, de ceea ce sunt, de ceea ce însemn, de ceea ce am şi de toate momentele în care Dumnezeu m-a inspirat să scriu. :)

O dimineaţă primăvăratică pusă în versuri...

Iar dimineată!
Şi norii acoperă cerul,
Un peisaj plin de mister,
Privesc al reîntoarcerii eternul.
Pe-o creang-acol, un păsăroi stingher.
Dimineaţă iar, ce mai pot spune?
Soarele se luptă efemer
Şi parcă nu învinge lupta
Veşnicei zile de ieri.
Privesc zâmbind un răsărit
De primăvară nouă,
Portocaliu, acoperit
De rouă.

!

I know I'm alien, but life is more beautiful like this!

Norii sunt o reprezentare a cerului în oglinda sufletului.

Am învăţat să învăţ! Pentru că nimeni nu poate ştii valoarea unui om înainte să-l cunoască.

Fii o lumină! În tot acest întuneric absolut, e nevoie de multe lumini ca să iasă la iveală adevărul.

Detaliile fac diferenţa!

Nori Portocalii

Apus.
Urmărind păsări călătoare,
o altă zi s-a dus.
Pictez stând în picioare în timp ce o rază galbenă de soare,
Umbreşte pensula moale care se îneacă în mare şi aproape dispare...
în amestecul... aproape mov.
Şi astfel, gâdilând pânza care parca râde
sub presiunea picăturii de culoare,
Arbori, flori, cascade,
E-o micuţă insulă, oare?
Apare, în scena elenistică,
O altă notă muzicală artistică:
- o sirenă cântând la mandolină acompaniată de stele de mare-n surdină.
Cerul îşi tot schimbă nuanţa,
Soarele, încet, se duce la culcare.
E timpul să păstrez distanţa,
Adun lucrurile şi mă pun în mişcare.
O seară liniştită de vară,
O noapte cu stele şi lună,
Urc treptele de la scară,
Acum merg acasă - Noapte bună!