Nu e destul de interesant cum unele lucruri mici iti pot face ziua mai buna?
Adica... Sa-ti vezi un coleg din generala pe strada, *hug* si depanat amintiri... Sau... In drum spre casa sa vezi o papusa de fetita cu mama ei de mana alintand-o... Sau zambetul unei persoane dragi!
Lucrurile mici fac diferenta! Prin simplul fapt ca esti "acolo" poti schimba ziua cuiva... :) ^.^
~ Think about it! :D
vineri, 29 noiembrie 2013
joi, 28 noiembrie 2013
Scrisoare pentru omenire...
Scrisoare pentru
omenire...
Dragă omule,
De ce lumea ta e în 2 culori? De ce e ori alb-negru, ori roz-negru? De ce nu ai mai multe culori în viaţa ta plictisitoare? De ce? Îmi poţi spune?
De ce încerci mereu să-ţi complici viaţa? De ce nu o poţi lăsa simplă, aşa cum este ea? De ce vezi mereu partea goala a paharului? De ce te chinui în propria-ţi piele în loc să te accepţi? De ce spui că te simţi neiubit când nici măcar nu încerci să socializezi? De ce? Sau pur şi simplu nu ştii? Nu vrei să ştii? Nu ştii de ce faci ceea ce faci. Nu ştii de ce spui ceea ce spui, de ce crezi ceea ce crezi...
Spune-mi de ce! De ce ai impresia că poţi lua totul de-a gata şi că orice ţi se cuvine? Sau că trebuie să lupţi din greu ca să fii cineva? De ce nu eşti mulţumit? De ce nu te bucuri? De ce nu iubeşti? De ce nu eşti atent la cei din jurul tău? De ce nu vezi detaliile care fac întregul? De ce nu vrei să înveţi să înveţi?
De ce nu iei o pauză de la fugă să priveşti puţin stelele, luna? Frunzele care cad toamna şi zăpada care se aşterne iarna. Florile care cresc odată cu primăvara... La magia pe care o poartă ploaia. De ce?!
De ce eşti "prea ocupat" ca să te joci? De ce eşti "prea matur, prea serios" ca să zâmbeşti? De ce nu vrei să simţi iarba vara? Să alergi desculţ pe câmpul ud de rouă? De ce nu vrei să vezi cum e pământul săpat şi ud, să culegi cartofi şi morcovi cu mâinile tale? Să mănânci legume crude, piept de pui fiert, nu o prăjeală de la KFC? Să simţi că trăieşti cu adevărat? De ce nu cânţi în mijlocul străzii ca şi cum nimeni nu te-ar auzi? De ce nu dansezi în ploaie? De ce nu mai foloseşti foile, hârtia? Ştiu... Acum tehnologia a preluat controlul vieţii tale rutinare?
De ce?!
Semnat: Un "NEOM"!
~ pentru că eu ştiu să râd, să privesc norii şi să mă bucur de viaţă! De Adevărata viaţă…
De ce lumea ta e în 2 culori? De ce e ori alb-negru, ori roz-negru? De ce nu ai mai multe culori în viaţa ta plictisitoare? De ce? Îmi poţi spune?
De ce încerci mereu să-ţi complici viaţa? De ce nu o poţi lăsa simplă, aşa cum este ea? De ce vezi mereu partea goala a paharului? De ce te chinui în propria-ţi piele în loc să te accepţi? De ce spui că te simţi neiubit când nici măcar nu încerci să socializezi? De ce? Sau pur şi simplu nu ştii? Nu vrei să ştii? Nu ştii de ce faci ceea ce faci. Nu ştii de ce spui ceea ce spui, de ce crezi ceea ce crezi...
Spune-mi de ce! De ce ai impresia că poţi lua totul de-a gata şi că orice ţi se cuvine? Sau că trebuie să lupţi din greu ca să fii cineva? De ce nu eşti mulţumit? De ce nu te bucuri? De ce nu iubeşti? De ce nu eşti atent la cei din jurul tău? De ce nu vezi detaliile care fac întregul? De ce nu vrei să înveţi să înveţi?
De ce nu iei o pauză de la fugă să priveşti puţin stelele, luna? Frunzele care cad toamna şi zăpada care se aşterne iarna. Florile care cresc odată cu primăvara... La magia pe care o poartă ploaia. De ce?!
De ce eşti "prea ocupat" ca să te joci? De ce eşti "prea matur, prea serios" ca să zâmbeşti? De ce nu vrei să simţi iarba vara? Să alergi desculţ pe câmpul ud de rouă? De ce nu vrei să vezi cum e pământul săpat şi ud, să culegi cartofi şi morcovi cu mâinile tale? Să mănânci legume crude, piept de pui fiert, nu o prăjeală de la KFC? Să simţi că trăieşti cu adevărat? De ce nu cânţi în mijlocul străzii ca şi cum nimeni nu te-ar auzi? De ce nu dansezi în ploaie? De ce nu mai foloseşti foile, hârtia? Ştiu... Acum tehnologia a preluat controlul vieţii tale rutinare?
De ce?!
Semnat: Un "NEOM"!
~ pentru că eu ştiu să râd, să privesc norii şi să mă bucur de viaţă! De Adevărata viaţă…
Lumi paralele ~ Muzica versus real...
Am învăţat să învăţ
să ştiu, să cunosc,
cu sufletul plecat,
am gândit şi "trosc!"
E un ţinut îndepărtat,
o lume a mea,
într-un 9D format,
Desenata, a dansa,
a înregistra, visa,
mişca, în inimi a trata
loviturile vieţii prin ea...
~ Muzica!
să ştiu, să cunosc,
cu sufletul plecat,
am gândit şi "trosc!"
E un ţinut îndepărtat,
o lume a mea,
într-un 9D format,
Desenata, a dansa,
a înregistra, visa,
mişca, în inimi a trata
loviturile vieţii prin ea...
~ Muzica!
Solo.
Gânduri, gânduri, rime, versuri
poeme, poezii între munţi şi şesuri,
râuri în surdina pădurii
păsări aduc magia frânturii...
Picnic printre frunze moarte
îngheţate de zăpada iernii
Singura citesc o carte...
Amintiri... Aştept să vină renii.
Muzica pădurii şi muzica mea
merg mână în mână
şi tare aş vrea
să îmi fi cunună,
să fii langă mine
să mă ţii în braţe,
să fie totul bine,
dar legată de aţe,
toate din trecut,
dorinţele aparte,
călătorii pe Marte,
Îmi doresc mai mult din Tine, din noi!
Şi ştiu că-ntr-o clipă vom fi iar amândoi...
joi, 7 noiembrie 2013
...
Zilele astea am trecut prin toate starile posibile... Si, totusi, continui sa ma intreb: Ce mai urmeaza?
Parca mi-e dor de scoala, dar nu prea... Mai bine e acasa la caldura... Parca as vrea sa desenez, dar imi piere cheful, nu ajuta nici muzica... Trec de la :D la :( ... Oare ce-i cu mine?!
Parca mi-e dor de scoala, dar nu prea... Mai bine e acasa la caldura... Parca as vrea sa desenez, dar imi piere cheful, nu ajuta nici muzica... Trec de la :D la :( ... Oare ce-i cu mine?!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)