Mai întâi, vă spun de ce "Compot de mere"?
Răspunsul e simplu: în acest moment mănânc compot de mere şi aşa mi-a venit
inspiraţia, pentru că mă hrănesc cu acest compot de câteva zile… Aproape doar
asta mănânc!
Revenind
la rutină: sunt aşa geloasă pe ea! Ea e mereu constanta, e definiţia cuvântului
„acelaşi”. Dar totodată mă calcă pe nervi! Unde e schimbarea care ar trebui să
însemne "viaţa"? De unde anume te mai arunci să înveţi să zbori? (Şi ştiu
că zborul şi aripile sunt un lait-motiv la mine în ultimul timp). Cazi de pe
aceeaşi stâncă de 2 metri la nesfârşit sau variezi între stânci înalte cu apă
dedesubt, copaci de toate felurile, dealuri, munţi? Unde e adrenalina? Într-o
viaţă bej, aceasta nu mai are loc...
Azi, ziua minunată de azi în care fiecare oră a fost până acum marcată de
o ploaie măruntă, m-am apucat să-mi fac curăţenie în dulap... Dacă tot îmi
aranjez sufletul, arunc ce nu mai am nevoie şi pun sentimente la spălat, de ce
nu aş putea face asta şi cu dulapul? Sora mea mai mică a găsit un
"aparat" de împăturat haine pe care l-a construit şi acum îl testez
(https://www.youtube.com/watch?v=drKh2FTptR8 - link-ul de inspiraţie, în caz că
vă trece prin cap să încercaţi). Am dat drumul la radio, lucru pe care nu l-am
mai făcut de prin clasa a6a, cred... Şi ghici ce? La dragul de radio - pe lângă
piesele stupide, comerciale (şi chiar îmi permit să le caracterizez ca fiind de
prost gust) acei oameni chiar mai ştiu din când în când că muzica veche încă se
ascultă şi cred că s-au întrebat: Oare merge dacă nu punem numai muzică de
club? Lăsând la o parte asta, canalele mi-au amintit de nişte piese chiar
drăguţe... :)
În dicţionar, rutina este definită ca fiind "obișnuința de a acționa
sau de a gândi totdeauna în același fel. ♦ Totalitatea obișnuințelor sau a
prejudecăților considerate ca fiind un obstacol în calea noului, a creației sau
a progresului." Link: http://dexonline.ro/definitie/rutina. Deci,
rutina stă în calea progresului, care este trecerea de la o stare inferioară,
la una superioară - un pas (sau mai mulţi) înainte - şi, ca să lămurim total,
rutina te blochează, te ţine în loc şi nu te lasă să progresezi. De ce ai vrea
tu, ca om, să nu profiţi de viaţă, care viaţa însăşi este schimbare? Cică viaţa
în dicţionar, pe lângă multe altele este: "Timp cuprins între nașterea și
moartea cuiva; șirul evenimentelor întâmplate în acest timp." Întrebarea
mea acum este, vrei ca viaţa ta să fie aşa: Mama m-a adus pe lume. Acum eu, una
bucată om, îmi creez drumul. Zilnic, merg la aceeaşi fabrică în care mă uit la
aceleaşi lemne lăcuite şi diferenţa de la o zi la alta este că într-o zi găsesc
2 lemne incomplete, în altă zi 3. Ajung acasă, mânc şi dorm. A doua zi mă
trezesc, merg la fabrică, vin acasă, mănânc şi dorm. A treia zi - de aici nu
mai continui, ar fi stupid. Aşa arată viaţa lipsită de orice culoare! Cum anume
crezi tu că omul poate trăi aşa? Nu e om, e doar un robot! Unde e arta de a fi
în rutină? Unde e familia? De ce ai vrea să trăieşti aceleaşi senzaţii mereu şi
să te uiţi toată viaţa la nişte bucăţi de lemne? Un om rutinar nu trăieşte,
supravieţuieşte... Asta până într-o zi, în care moare. Şi care îi sunt
realizările?
Da,
e păcat să trăieşti bej... Cum ar fi viaţa unui om din perspectiva asta:
Vii pe lume, mama ta are grijă să primeşti o educaţie bună. Te angajezi şi tu
la fabrica de lemne lăcuite, dar, în loc să ai aceeaşi expresie, zâmbeşti. Nu
pui la o parte, într-o cutie, lemnele incomplete, le arunci de parcă ai fi la
campionatul mondial de basket, dansezi cu ele sau pur şi simplu te joci. Ieşi
de la lucru, te întâlneşti cu prietenii la o pizzerie. Mai târziu, cunoşti pe
cineva, vă căsătoriţi şi acum ai grijă de cei 3 copii. Pentru că îi făceai pe
cei din jur să zâmbească şi îţi făceai treaba bine, directorul te-a promovat,
iar acum ai un program flexibil. Te-ai angajat la fabrică pentru că iubeşti
lemnul, dar promovarea te-a dus la scris rapoarte, aşa că te-ai apucat de
sculptat şi chiar eşti bun în asta. Până la urmă mori, dar ai lăsat ceva în urmă:
ai lăsat artă, iar familia ta îţi va păstra numele peste timp.
Asta e viaţa trăită cu pasiune! De ce ai vrea să faci aceleaşi lucruri,
fără să TE adaugi în tot ce faci, fără se le faci speciale, ale tale? Rutina e
o prostie! Da, avem programe, dar nu toată viaţa noastră trebuie să fie un
program. Organizarea este necesară, dar avem nevoie de o doză de nebunie, de
pasiune, de dragoste. Trebuie să lăsăm ceva în urmă, nu? Trebuie să ne cunoaştem
şi să ştim ce ne dorim!
Dacă nu renunţi, nu poţi pierde. Asta e regula de bază în viaţă, dar, nu
forţa o uşă închisă să se deschidă. Rupi clanţa, sari etape, îţi schimbi
viitorul în rău şi strici frumuseţea vieţii. Un ultim sfat pe astăzi: Zâmbeşte!
Vei schimba ziua celor din jurul tău, îţi vei dărui o altă zi minunată şi nu
uita că zâmbetul e ingredientul principal în crearea amintirilor. O zi
frumoasă!
