Eu
dobitoacelor celor mute le dau grai
au
fost fără minte
cum
spunea Ureche până
când
prin pix le-am umanizat
le-am
făcut să se alinieze
standardelor
noastre
de
oameni tâmpiți. Le-am
urcat
cu o treaptă mai sus
ca
să fiu sigură
că
nu vor mai fi desconsiderate
de scriitorii
viitori
și copii
nu se vor mai jigni
cu "boule".
Cuvântul
"câine"
va
prinde o altă valoare
mai
ales eliberat
de vocea
domnului Gheorge.
Păsările
vor fi animale de pradă.
Toate!
Vrăbiuța
va înghiți urechile
neascultătoare,
ciocănitoarea
va
scoate ochii neatenți pe
unde
calcă, berzele vor fura
pantofi.
Și-așa
ne-am întors
în
epoca primitivă.
Epocă
în care animalele sunt oameni,
iar
oamenii sunt… câini.
Odată inspirată de Letopiseţ (acolo e un fragment în care Ureche denumeşte "dobitoacele" fără minte), am început să scriu chestia asta. Şi mi-am zis că n-am mai postat nimic de ceva timp... Aşa că iacă... Protestul meu de veganistă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu