Într-un sfârșit, LicArt.
Uite ceva proaspăt, de azi.
fotografie
merg să-mi văd iubitul castel
cu sărutarea-i rece în fond
nu are decât 863 de ani…
mi-am făcut unghiile, de fapt
una din zece
și am plecat înainte să se usuce
să văd ce se-ntâmplă dacă-ngheață
în loc de roșu e negru
vreau să-l surprind: îl apuc de la spate
ce va zice castelul de vampiri când prințesa lui
va face ceva nechibzuit:
nimic.
probabil va spune zlaștiul sau cerna sau
zăpada de pe el.
interesant e
că vecinii lui sunt niște case și niște câini maidanezi care mă latră
un bătrân plictisit sau doar prea bătrân
îmi spune să le vorbesc
și eu tac
devine aiurea
oricum deja sunt aici
ah! măreț ești.
tu și statuile tale din plumb și fiare vechi
- îl știi pe tipul ăsta?
- nu.
- m-a clacsonat.
nu are sens acum
dar va avea când vei vedea
acoperișul casei abandonate în fum
și pozele vechi din album.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu