Căldură cu vânt
Foc
protejat într-un butoi încins
Şi
fumul lui zboară spre mine.
Mai
aproape mă dau
Lângă
butoiul cărunt,
Căci
frigu-mi pătrunde în vine.
Praf
alb de cenuşă ajunge la nori
Îmi
intră în păr, îneacă în zbor
Un
suflu de om, cu prea mult carbon,
Fum
gros de aprilie.
Cireş
înflorit muşcat de cenuşă,
Cu
florile-i albe-acum gri,
Se
scutură-n vântul zurliu şi c-o duşcă
De sevă
se plimbă prin timp.
Oh,
vânt ciudat ce-acoperi grădina
Cu
braţele-ţi reci de beton,
Hai,
ia-te şi du-te,
Mie-mi
place căldura
Dăruită
de lemnele-n foc.
Iubesc să găsesc lucruri noi, în praf.
Melc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu