Hmm...

Nu e destul de interesant cum unele lucruri mici iti pot face ziua mai buna?
     Adica... Sa-ti vezi un coleg din generala pe strada, *hug* si depanat amintiri... Sau... In drum spre casa sa vezi o papusa de fetita cu mama ei de mana alintand-o... Sau zambetul unei persoane dragi!
   Lucrurile mici fac diferenta! Prin simplul fapt ca esti "acolo" poti schimba ziua cuiva... :) ^.^
~ Think about it! :D

Scrisoare pentru omenire...

Scrisoare pentru omenire...

     Dragă omule,
               De ce lumea ta e în 2 culori? De ce e ori alb-negru, ori roz-negru? De ce nu ai mai multe culori în viaţa ta plictisitoare? De ce? Îmi poţi spune?
               De ce încerci mereu să-ţi complici viaţa? De ce nu o poţi lăsa simplă, aşa cum este ea? De ce vezi mereu partea goala a paharului? De ce te chinui în propria-ţi piele în loc să te accepţi? De ce spui că te simţi neiubit când nici măcar nu încerci să socializezi? De ce? Sau pur şi simplu nu ştii? Nu vrei să ştii? Nu ştii de ce faci ceea ce faci. Nu ştii de ce spui ceea ce spui, de ce crezi ceea ce crezi...
               Spune-mi de ce! De ce ai impresia că poţi lua totul de-a gata şi că orice ţi se cuvine? Sau că trebuie să lupţi din greu ca să fii cineva? De ce nu eşti mulţumit? De ce nu te bucuri? De ce nu iubeşti? De ce nu eşti atent la cei din jurul tău? De ce nu vezi detaliile care fac întregul? De ce nu vrei să înveţi să înveţi?
                De ce nu iei o pauză de la fugă să priveşti puţin stelele, luna? Frunzele care cad toamna şi zăpada care se aşterne iarna. Florile care cresc odată cu primăvara... La magia pe care o poartă ploaia. De ce?!
                De ce eşti "prea ocupat" ca să te joci? De ce eşti "prea matur, prea serios" ca să zâmbeşti? De ce nu vrei să simţi iarba vara? Să alergi desculţ pe câmpul ud de rouă? De ce nu vrei să vezi cum e pământul săpat şi ud, să culegi cartofi şi morcovi cu mâinile tale? Să mănânci legume crude, piept de pui fiert, nu o prăjeală de la KFC? Să simţi că trăieşti cu adevărat?  De ce nu cânţi în mijlocul străzii ca şi cum nimeni nu te-ar auzi? De ce nu dansezi în ploaie? De ce nu mai foloseşti foile, hârtia? Ştiu... Acum tehnologia a preluat controlul vieţii tale rutinare?
                 De ce?!
                                                                                          Semnat: Un "NEOM"!
~ pentru că eu ştiu să râd, să privesc norii şi să mă bucur de viaţă! De Adevărata viaţă…

Lumi paralele ~ Muzica versus real...

Am învăţat să învăţ
să ştiu, să cunosc,
cu sufletul plecat,
am gândit şi "trosc!"
E un ţinut îndepărtat,
o lume a mea,
într-un 9D format,
Desenata, a dansa,
a înregistra, visa,
mişca, în inimi a trata
loviturile vieţii prin ea...
     ~ Muzica!

Solo.

Gânduri, gânduri, rime, versuri

poeme, poezii între munţi şi şesuri,

râuri în surdina pădurii

păsări aduc magia frânturii...

Picnic printre frunze moarte

îngheţate de zăpada iernii

Singura citesc o carte...

Amintiri... Aştept să vină renii.

Muzica pădurii şi muzica mea

merg mână în mână

şi tare aş vrea

să îmi fi cunună,

să fii langă mine

să mă ţii în braţe,

să fie totul bine,

dar legată de aţe, 

toate din trecut, 

dorinţele aparte,

călătorii pe Marte,

Îmi doresc mai mult din Tine, din noi!

Şi ştiu că-ntr-o clipă vom fi iar amândoi...

...

Zilele astea am trecut prin toate starile posibile... Si, totusi, continui sa ma intreb: Ce mai urmeaza?
     Parca mi-e dor de scoala, dar nu prea... Mai bine e acasa la caldura... Parca as vrea sa desenez, dar imi piere cheful, nu ajuta nici muzica... Trec de la :D la :( ... Oare ce-i cu mine?!

Photo shooting

Oraşul meu :)

Eu şi Diana ;)

 ^.^

 Începem cu Diana...

Hmm... Ce zici? 

Gânduri aproape melancolice de toamnă...

Nu ştiu dacă asta vine din noaptea nedormită, asta însemnând timp de gândire, sau din melancolia pe care a adus-o toamna odată cu covorul de frunze şi ploi, dar uite un mic gând…

O frunză e exact ca noi. Se naşte, trăieşte din plin, suferă, se bucură, profită de clipă şi în cele din urmă… moare. Asta e viaţa, suişuri şi coborâşuri, dar trebuie să trăim. Fiecare am trecut prin momente fericite şi momente grele, dar asta e viaţa, aşa trebuie să fie. Trebuie să treci prin încercări ca să te maturizezi… Deci revenim la frunze.

Primăvara crenguţele copacilor îi dau viaţă. E acolo un mic muguraş care aşteaptă să se dezvolte. Şi creşte. Cu timpul se dezvoltă tot mai mult pană prinde culoarea perfecta şi ajunge la adolescenţă. În copilăria lor, frunzele se bucură de soare şi de fiecare picătura de ploaie. La începutul verii, devin majore. Gata, acum pot face orice şi totuşi, ce le place lor mai mult e să privească trecătorii, să le asculte povestea şi cel mai mult îşi doresc ca cineva să se oprească sub ele, să îşi poată spune, la rândul lor, povestea. Pe la sfârşitul verii deja sunt mature, „frunze mari”. Cam arse de soarele de vară şi gata pentru toamnă, frunzele se pregătesc să îmbătrânească. Odată cu venirea toamnei, încep încet, încet să-şi schimbe culoarea, îşi pierd din nuanţa puternică de verde, pălesc spre galben, sunt pregătite să plece, să cadă şi să îşi lase povestea în urmă. Oricum doar povestea rămâne.

Dacă te-ai opri să te uiţi la frunze, ai înţelege că fiecare are povestea ei, prin cate vanturi a trecut, câte ploi au dat peste ea, totul. Ca şi noi, frunza trece prin etape, trece prin adieri de vânt, prin vânturi puternice şi furtuni, doar cele mai puternice rămân prinse. Dar, spre deosebire de unii dintre noi, ea ştie să se bucure de fiecare rază de soare şi de fiecare picătura de ploaie. Chiar daca vanturile dau peste ea, nu se lasă distruse şi se ţin tari până la capăt. Cade încet, după ea cade alta şi alta şi alta, care mai de care colorate în culori calde ca să ne încălzească sufletele îngheţate de răcoarea toamnei. Formează acel covor pe care toţi îl iubim şi lasă în urmă o poveste, „Povestea vieţii unei frunze…”

Made it yesterday at highschool ^.^

New draw :D (after "Radioactive" by Imagine Dragons)

Here are the lyrics to Radioactive by Imagine Dragons.

"Radioactive"

 Whoa, whoa, whoa

Whoa, whoa, whoa

Whoa, whoa, whoa

Whoa

I'm waking up to ash and dust

I wipe my brow and I sweat my rust

I'm breathing in the chemicals

I'm breaking in, shaping up, then checking out on the prison bus

This is it, the apocalypse

Whoa

I'm waking up, I feel it in my bones

Enough to make my systems blow

Welcome to the new age, to the new age

Welcome to the new age, to the new age

Whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, I'm radioactive, radioactive

Whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, I'm radioactive, radioactive

I raise my flags, don my clothes

It's a revolution, I suppose

We're painted red to fit right in

Whoa

I'm breaking in, shaping up, then checking out on the prison bus

This is it, the apocalypse

Whoa

I'm waking up, I feel it in my bones

Enough to make my systems blow

Welcome to the new age, to the new age

Welcome to the new age, to the new age

Whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, I'm radioactive, radioactive

Whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, I'm radioactive, radioactive

All systems go, the sun hasn't died

Deep in my bones, straight from inside

I'm waking up, I feel it in my bones

Enough to make my systems blow

Welcome to the new age, to the new age

Welcome to the new age, to the new age

Whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, I'm radioactive, radioactive

Whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, I'm radioactive, radioactive

                                  Ok, deci mă gandeam... Cât de tare ar fi să învăţ şi să înregistrez cântecul ăsta? 

 ~ Desen nou şi idee de videoclip... :) Şi da, îmi place mult piesa asta!

De fapt...

          Nu cred că m-am prezentat vreodată cu adevărat... Numele meu e Raluca. Sunt din Hunedoara şi îmi iubesc oraşul :) Am 15 ani şi, cum am spus anterior, Arta e o parte mare din viaţa mea. Nu cred că e nevoie să spun mai multe. Sper să vă faceţi o părere despre mine după creeaţiile mele, să mă cunoaşteţi după ceea ce scriu şi desenez. Cred că mă voi apuca să scriu poveştile mele vechi... Sper să pot scrie des şi să fiu susţinută în ceea ce  fac. Mulţumesc ^.^

                                                     Apropo, asta înseamnă Hunedoara pentru mine... :)

Oare ce poate fi arta?

Tot auzim de ea, pentru fiecare înseamnă altceva, oare ce poate fi Arta? Pentru unii e desenul, pentru unii muzica şi pentru alţii dansul. Dar oare nu ar putea fi toate astea? Oare Arta e o acţiune în sine? 

Zi de zi muzica ne trezeşte. Peste tot în jurul nostru e culoare, mai ales acum pe timp de toamnă. Toată lumea cunoaşte dansurile de societate, baletul, pentru fiecare Arta înseamnă altceva. Dar o definiţie a Artei pe care ne-a dat-o profesoara de română este: „Arta ne ajută să simţim şi să cunoaştem realitatea într-un mod specific. Aceasta vizează ca interes şi manifestare frumosul. Există 2 tipuri de frumos: frumosul artistic este irepetabil şi în strânsă legătură cu frumosul din natură care se repetă, care se poate repeta.” Hmm… Din punctul meu de vedere e cam sec. Adică, după părerea mea ar fi trebuit să sune mai… Artistic. Şi revenim la ideea de început: Ce este Arta? În dicţionarul on-line, una din multele definiţii, am găsit şi puţin corectat asta: Exprimarea emoţiilor superioare prin cuvinte, sunete, culori, mişcare, volum, imagine, forma (ceea ce, împreună cu literele şi ştiinţele, constituie una din cele mari diviziuni ale activității omenești): poezie, muzică, sculptură, proză, balet, ş.a.m.d.

Arta poate fi definită ca o acţiune care are la bază exprimarea sentimentelor într-un mod frumos. Dar de ce am defini arta? Aşa cum unii spun că raiul este satul, eu spun că o parte din rai este Arta. Arta este tot ce ne înconjoară. Dumnezeu e un mare artist… Adică din natură se inspiră majoritatea artiştilor, noi, oamenii, suntem o parte din natură. Din natură se iau materialele din care se fabrica instrumentele de pictat, desenat sau cântat. Arta vine din cer şi ne-a fost lăsată să ne bucurăm de ea. De ce ne batem joc de dans făcându-l aşa cum este azi? De ce ne batem joc de muzică, de desen? Chiar trebuie să se rezume totul la sex? E interesant cum s-a degradat omenirea… În loc să evoluăm, ajungem să ne comportăm ca şi când viaţa ar fi doar cluburi, muzică fără mesaj, după principiul că „atâta timp cât se poate dansa (adică sări, aşa e mai nou dansul) e bună”, desen aiurea… Off… Dacă fiecare ar face ceva în privinţa asta, lumea ar deveni mai bună.

Deci, în concluzie, care e părerea ta despre artă? Pentru tine ce înseamnă arta, să fii artist?

Tema la română. ~ Adânc în suflet

    Întotdeauna mi-am dorit să fiu altfel, să nu fiu încadrată de nimic şi de nimeni, să nu am limite. Am fost binecuvântară cu nişte părinţi minunaţi care m-au susţinut şi ajutat în toate chestiile pe care le-am încercat şi încă mă susţin indiferent de cât de nebunesc ar suna ce-mi propun. Am vise mari, vise care nu pot fi cuprinse în câteva cuvinte, aşteptări mari de la viaţă, planuri mari de viitor… Singura problema, ca să zic aşa, e că nici eu nu ştiu exact ce vreau. Mă cunosc, dar totuşi nu ştiu în ce măsură, mai am multe de învăţat şi sunt conştientă de asta. Am fost învăţată să visez, asta am facut, asta fac şi asta voi face. Cred cu tărie că nimic nu mă poate opri şi, aşa cum mi-a spus cineva, doar eu îmi pot sta în cale şi nu am de gând să fac asta. Îmi doresc să îmi ridic nivelul cunoştinţelor tot mai mult în fiecare zi. Unele cuvinte înseamnă aşa mult pentru mine, fără să-mi dau seama. Citesc cu o curiozitate şi o plăcere extraordinară diferite lucrări de genul  

"Toamna-şi scutură frunzele ruginii îmbrăcând glia rece cu aripi frânte de înger căzut. Sufletul meu cântă armonia naturii stinse pe strune de emoţie rătăcită, pierdută în negura unei veri demult apuse…. Lacrimi reci de ploaie de toamnă îmi brăzdează obrajii palizi adunând răsucite sub barbă degete împletite de apă sărată." care mă lasă mască. 

    Trebuia să-mi descriu visele, preocupările şi pasiunile… Ei bine, arta e o mare parte din viaţa mea. Nu mă pot imagina altfel. Fără muzică, desen, dans, parcă lumea mea nu e la fel, totul ar fi un deşert amar al plictiselii, o viaţă fără culoare petrecută non-stop pe facebook. Fără arta, lumea mea nu ar mai fi la fel, şi-ar pierde culoarea, ar păli, s-ar dărâma. Fără să-mi exprim gândurile prin scris… Nu cred că aş rezista! Dar în altă ordine de idei, pasiunile mele sunt chitara electrică, pianul şi (cântatul cu) vocea, în materie de muzică. În rest desenul în creion, nu mă dau în vânt prea mult după pictură, îmi place să învăţ lucruri noi şi diferite, de aceea mi-am propus să învăţ chineză sau japoneză anul acesta, după cum am posibilitatea. Sincer, îmi las imaginaţia să zboare departe, pe alte meleaguri, şi atunci când pur şi simplu nu-mi găsesc cuvintele ca să dau grai gândurilor, mă exprim prin dans. 

   Sunt simplu Raluca. Acestea fiind spuse, sper că mă cunoaşteţi mai bine acum încât să puteţi spune şi voi că „E-un cântec tot ce sunt”.

                                                            "I'm Not Going To Spend
                                                                           My Life Being A Color" 

                       cuz' if you've been born ORIGINAL, why do you want to die like a copy?!

"It Don't Matter If You're
  Black Or White"