28.feb

Azi e olimpiada de psihologie. La Deva, sub cetate...
Încep ziua cu puţin Taxi, da, e 6.47 şi eu scriu asta. Tră să fiu a autogară la 8...
Mă duc să mănânc. Postez rezltatele când le primesc! :D
Hugs all!

Crimă

Mă distram cu noţiuni şi termeni pe la şcoală, plus ideea de nuvelă... 16 feb.
Avem aici: "Ce ironic spune ea - Mi-ai murdărit covorul, suflet nul" (Părerea profei de română)
Şi întotdeauna mi-a plăcut ideea de "nouri"!
Ce face televizorul din oameni :)))

Peisaj satiric al mizeriei

Oglinda luminată de soare

Şi masa albă pătată cu ojă mov.

Picăturile roşii stropite pe perete se scurg,

Iar cuţitul atârnă din cadavru.

"E timpul pentru maichiură"

Îşi spune...

"Nu mi-a plăcut niciodată roşul!"

Miros de sânge impregnat pe perdele,

Mătasea ei udă se scutură-n vânt.

"Mi-ai stricat covorul, suflet nul!"

Şi camera miroase-a descompunere...

Se ridică şi merge agale la geam.

Nucii se îndoaie sub nouri,

Iar soarele se strâmbă trist la ea.

"Ah! Ce zi plictisitoare!"

Poştaşul zace mort pe podeaua ei tare

Şi se simte izul morţii înţepător.

"Vezi că ies diseară,

Să nu mă aştepţi!"

"Nu voi fi aici", veni răspunsul.

Şi luându-şi geaca, criminala ieşi.

Poştaşul se ridică uitându-se-n oglindă

La ultima lui suflare.

Îşi ia geaca, pălăria... şi plecă.

"Oricum a fost o aventură."

Norii stropesc fierbinţeala 

Cu o udă armonie ciudată.

El, fredonând, îşi poartă trupul printre dărâmături.

"Sunt viu?"

Fata cu umbrelă galbenă

     Merg pe stradă. Plouă, iar precipitaţiile au udat solul şi el, la rândul lui, mi-a murdărit bocancii cu noroi. Am o umbrelă galbenă... Îmi place galbenul, mai ales când plouă. Îmi aduce aminte de soare... Ghiozdanul meu arată ciudat plin de picuri săraţi. Serios, e interesant. Maşinile trec fluturând aerul pe parbriz. Cui nu-i place ploaia de aproape-primăvară?
     În faţa mea e o fetiţă şi o doamnă care o ţine de mână. Au doar o umbrelă care nu le ajunge şi amândouă sunt jumate udate. La un moment dat, fetiţa începe să plângă. Femeia o scutură supărată şi îi strigă să înceteze. Fetița plânge şi mai tare. Femeia se opreşte şi pe un ton asupritor o întreabă:
     - Ce ai?!
Printre lacrimi şi stropi de ploaie, fetiţa răspunde încet:
     - O umbrelă. Vreau şi eu o umbrelă...
Cum eram şi eu pe-acolo, de umplutură în fundal, m-am oprit în dreptul lor şi am spus:
     - Ia umbrela mea.
Micuţa şi-a ridicat ochii înlăcrimaţi şi se uita lung la mine.
     - Ia-o. Serios. E a ta.
     - Nu e nevoie. Spune femeia - cu veşnica privire de "eu sunt mai sus".
     - E ai ei acum. Şi mă uit la faţa ei dulce, mă aplec încât să fiu aproape de ea. Dar să nu uiţi asta: atunci când te vei uita la umbrelă, să-ţi aminteşti că există oameni buni în lume, iar tu poţi fi unul din ei. Şi mai trebuie să-mi promiţi că vei avea grijă de ea.
Fetiţa înclină din cap în semn de acord. Mă ridic înapoi şi mă uit la faţa plină de tristeţe a femeii.
     - Vă rog să îi amintiţi asta mereu. Oricine are o umbrelă galbenă când plouă, este un om bun. O zi ploioasă frumoasă!
Îi zâmbesc şi mă îndepărtez lăsându-le să-şi continuie drumul.
* Oricum îmi place ploaia. Nu mă deranjează să mă ud puţin.*

P.S. Chiar dacă e textul la persoana I, nu înseamnă că am făcut asta. Dar 100% o voi face dacă ar trebui. Eu am o umbrelă galbenă şi ador ploaia... Mai ales ploaia de aproape-primăvară. Deci fata e un alter-ego al meu, dar povestea nu e reală. Deşi aş vrea să fie... :)
O zi ploioasă frumoasă!

Vampiri.

Am citit azi ceva care m-a inspirat să scriu o altă nuvelă.
Legendele despre vampiri ar putea fi bazate pe "activităţile" lui Vlad Wallachia, cunoscut ca şi Vlad Ţepeş... Puţini ştiu, de fapt, ce făcea tipul ăsta. Avea obiceiul de a bate în cuie pălăriile duşmanilor săi, ca apoi să îi jupoaie de vii, să îi tragă în ţeapă, să înmoaie pâine în sângele lor şi să mănânce. Numele lui înseamnă fiul dragonului lui Dracula. Şi chiar dacă el a fost ucis în 1476, mormântul i-a fost raportat ca fiind gol.
Şi am mai citit despre "porphyria", sau boala vampirilor. Bolnavii încep să prezinte o sensibilitate accentuată la soare, expunerea fiind urmată de învineţirea pielii. Afectează sistemul neurologic şi dă dureri abdominale, plus vărsături, halucinaţii, depresie, paranoia şi atacuri cerebrale. Sunt înregistrate căderi ale părului, iar în cazuri extreme dinţii încep să se păteze roşu sau maro, dar important e că duce la nebunie. E moştenită genetic sau apare în urma unei boli la ficat.
Altă chestie interesantă e "Sindromul Cadavrului" sau "Iluzia Cotard". Pacienţii cred că sunt morţi, fantome, uneori chiar nemuritori. Este activat în urma unui accident grav sau a unei supradoze de droguri. Medicul francez Jules Cotard a descris primele simptome în 1880. Boala se tratează cu medicamente, terapie şi electoşocuri.
Asta mă face să mă gândesc: Cât de ciudat e creierul uman!

Ah! Am mai aflat că există şi sirene-vampiri. Ele nu sug sângele victimelor, ci trag tot aerul afară din plămânii acestora. Şi James&Deborah Howe au creat ciudata imagine a iepuraşului-vampir pentru copii. E vorba de Bunnicula, micuţul drăguţ pufos vegetarian, care suge sucul din fructe şi legume, nu sânge. Iepuraş-vampir.

În altă ordine de idei, azi e ziua tatălui meu şi e aşa soare afară! Am mâncat tort de ciocolată şi îngheţată. Da, e iarnă! Şi urmează o bine-meritată relaxare de duminică...
Probabil o să scriu nuvela criminalistică săptămâna viitoare... Şi am multe în plan până atunci!
Ne citim mâine, probabil. :)

Cine nu adoră ziua îndrăgostiţilor?

Notă personală: Nu cânta după ce ai mâncat o bomboană acră (în special "warheads")!

Mă gândeam despre ce pot scrie azi... Păi, subiectul zilei!
Două chestii:
1. Ori eşti îndrăgostit
2. Ori nu eşti.
Oricum ar fi, dragostea pluteşte-n aer şi oricine o poate simţi, nu? Nu?
Înafară de mine :))). Adică mno... Dragostea familiei şi puţinilor prieteni îmi ajunge. Mai plusăm şi profa de info care mă sună în weekend să se asigure că se bazează pe mine. Altceva? Nope...
Ştii... Eu am câteva principii... Unele sunt flexibile, altele nu. Ce e bătut în cuie e 1 Corinteni 13. Am aflat azi o chestie... "To fall in love", expresia americană înseamnă concret: mergi pe stradă şi cazi într-o groapă pe care n-ai văzut-o. Nu mai poţi ieşi, iar după un timp nici nu mai încerci, pentru că îţi dai seama cât de frumos este acolo. Îndrăgostiţii, să o luăm aşa, sunt ăia doi care atunci când ies cu grupul în oraş stau numai ei oricum, ca şi când nu ar face parte din grup. Sunt cei doi care îşi doresc să fie 24 de ore împreună, care uită să mănânce gândindu-se la celălalt, care caută tot felul de alinturi originale şi vrea să facă tot ce-i stă în putere să-şi facă jumătatea să se simtă iubită. Nu te regăseşti în ce am scris? Nu eşti îndrăgostit! PUNCT
În altă ordine de idei, tocmai ce am auzit o fază: cel mai nasol lucru de ziua îndrăgostiţilor e să te desparţi de cineva cu care nici măcar nu eşti împreună. Asta e o chestie... :S
Mno... Ce să vă mai spun despre dragoste? Probabil că veţi descoperi voi restul. Până atunci, ştiu din surse sigure (mama şi tata) că te poţi reîndrăgosti în fiecare zi şi de fiecare dată şi mai tare. Deci dacă iubitul/iubita nu vă fac să vă simţiţi aşa măcar din când în când... Înţelegeţi şi voi...

E 20:21. Cerul e plin de stele şi dacă ar fi fost nori ar fi fost în formă de inimioare! (Luaţi-o ironic).
O zi a lui Valentine - sau ce a mai rămas din ea - fericită! :D

Idei filosofice. Partea I.

Capitolul: La teorie suntem buni, practica ne omoară.

Dacă teorie = "Răspuns sau soluție la o chestiune filosofică sau științifică, bazată pe dovezi și coordonată sistematic cu alte răspunsuri într-un întreg doctrinar; interpretare bine întemeiată a dovezilor," adică, practică spusă în cuvinte, şi practica este "Aplicarea și verificarea efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare," iar ipoteza este o idee ce se poate verifica, atunci teoria fără practică e goală, nulă, o ipoteză.

Termenul de "teorie fără practică" nu e valid, părerea mea. Dacă merge teoretic, dar practic nu, înseamnă că nu merge teoretic, deci teoria e greşită.

Dar din ce punct de vedere e "greşitul" greşit? Incorectitudinea este doar opusul corectitudinii, iar fiecare om are "adevărul" său, prototipul este el. Să luăm de exemplu zburatul. Teoria spunea că avionul poate decola, practica a dovedit că nu, pentru că primul avion nu s-a ridicat mult timp de la sol. Şi totuşi, primul zbor efectiv autopropulsat a fost făcut de Traian Vuia. Iar tot ce trebuie să faci e să crezi. Ai o idee, o pui pe hârtie, o faci practică. Nu dă rezultate favorabile. Încerci iar şi iar şi iar. Schimbi variabilele teoriei până când o ipoteză devine ceva practic.

Practica te omoară atâta timp cât nu îi dai o şansă.
Şi... gata! 

P.S. Mai sus sunt definiţii din DEX (între ghilimele) şi definiţiile mele.

Despre avioane: Apărute la începutul secolului 20, primele avioane cereau mult curaj și îndemânare pentru a le pilota. În acea vreme, ele nu erau nici rapide, nici încăpătoare. Primul zbor controlat, propulsat, cu un aparat mai greu decât aerul l-au făcut Frații Wright pe 17 decembrie 1903, primul zbor efectiv autopropulsat a fost făcut de Traian Vuia la data de 18 martie 1906 iar primul zbor oficial autopropulsat a fost făcut de Alberto Santos-Dumont la data de 12 noiembrie 1906. Henri Coandă este inventatorul aparatului de zbor fără elice, acesta fiind propulsat de un motor cu reacție. Louis Blériot a fost primul pilot care a traversat Canalul Mânecii, în 1909. Charles Lindbergh a realizat prima traversare a Atlanticului, singur și fără escală, în 1927. În 1933, Wiley Post a fost primul pilot de avion care a făcut singur turul lumii. A parcurs 25 000 km în 27 zile, 54 ore și 78 de minute. ~ Wikipedia

Maaamă, dar cât timp a trecut!

Un an nou fericit! (Deşi e februarie)
N-am mai scris... Adică am mai scris, dar nu pe blog... :(
Mi-am propus să intru şi să scriu de fiecare dată când am acces la calculator. (N-am nici cea mai mică idee cum pot posta de pe mobil, am încercat să intru şi nu-mi iese).

Luna asta, ultima lună a iernii, prima lună a primăverii, "luna dezgheţului", e plină de aniversări! Astăzi, mâine, poimâine... Tatăl meu, fratele meu, mintenaş vine şi Dragobetele (că tot suntem români). La mulţi ani tuturor sărbătoriţilor! Ce să vă transmit? Fericirea adevărată. Asta e perfect. :D
Vine olimpiada de psihologie... Mă gândeam să postez şi profilele psiho-sociale pe care le-am făcut. Şi să scriu şi rezumatele de la română. E o idee pe anul ăsta...
În altă ordine de idei, ninge! Şi ninge, şi ninge... Uite poze!

 Aici avem una bucată acoperiş de biserică. 

 Şi aici case sub zăpadă.

 Hihi...

 Braaad. (ieri)

 În spatele spatelui, fundal acolo jos, munţi înzăpeziţi.

Şi asta e una bucată Carla. :D 

Ok. Ne vedem curând! (Sper cât mai curând). Zi faină!