Merg pe stradă. Plouă, iar precipitaţiile au udat solul şi el, la rândul lui, mi-a murdărit bocancii cu noroi. Am o umbrelă galbenă... Îmi place galbenul, mai ales când plouă. Îmi aduce aminte de soare... Ghiozdanul meu arată ciudat plin de picuri săraţi. Serios, e interesant. Maşinile trec fluturând aerul pe parbriz. Cui nu-i place ploaia de aproape-primăvară?
În faţa mea e o fetiţă şi o doamnă care o ţine de mână. Au doar o umbrelă care nu le ajunge şi amândouă sunt jumate udate. La un moment dat, fetiţa începe să plângă. Femeia o scutură supărată şi îi strigă să înceteze. Fetița plânge şi mai tare. Femeia se opreşte şi pe un ton asupritor o întreabă:
- Ce ai?!
Printre lacrimi şi stropi de ploaie, fetiţa răspunde încet:
- O umbrelă. Vreau şi eu o umbrelă...
Cum eram şi eu pe-acolo, de umplutură în fundal, m-am oprit în dreptul lor şi am spus:
- Ia umbrela mea.
Micuţa şi-a ridicat ochii înlăcrimaţi şi se uita lung la mine.
- Ia-o. Serios. E a ta.
- Nu e nevoie. Spune femeia - cu veşnica privire de "eu sunt mai sus".
- E ai ei acum. Şi mă uit la faţa ei dulce, mă aplec încât să fiu aproape de ea. Dar să nu uiţi asta: atunci când te vei uita la umbrelă, să-ţi aminteşti că există oameni buni în lume, iar tu poţi fi unul din ei. Şi mai trebuie să-mi promiţi că vei avea grijă de ea.
Fetiţa înclină din cap în semn de acord. Mă ridic înapoi şi mă uit la faţa plină de tristeţe a femeii.
- Vă rog să îi amintiţi asta mereu. Oricine are o umbrelă galbenă când plouă, este un om bun. O zi ploioasă frumoasă!
Îi zâmbesc şi mă îndepărtez lăsându-le să-şi continuie drumul.
* Oricum îmi place ploaia. Nu mă deranjează să mă ud puţin.*
P.S. Chiar dacă e textul la persoana I, nu înseamnă că am făcut asta. Dar 100% o voi face dacă ar trebui. Eu am o umbrelă galbenă şi ador ploaia... Mai ales ploaia de aproape-primăvară. Deci fata e un alter-ego al meu, dar povestea nu e reală. Deşi aş vrea să fie... :)
O zi ploioasă frumoasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu