Vampiri.

Am citit azi ceva care m-a inspirat să scriu o altă nuvelă.
Legendele despre vampiri ar putea fi bazate pe "activităţile" lui Vlad Wallachia, cunoscut ca şi Vlad Ţepeş... Puţini ştiu, de fapt, ce făcea tipul ăsta. Avea obiceiul de a bate în cuie pălăriile duşmanilor săi, ca apoi să îi jupoaie de vii, să îi tragă în ţeapă, să înmoaie pâine în sângele lor şi să mănânce. Numele lui înseamnă fiul dragonului lui Dracula. Şi chiar dacă el a fost ucis în 1476, mormântul i-a fost raportat ca fiind gol.
Şi am mai citit despre "porphyria", sau boala vampirilor. Bolnavii încep să prezinte o sensibilitate accentuată la soare, expunerea fiind urmată de învineţirea pielii. Afectează sistemul neurologic şi dă dureri abdominale, plus vărsături, halucinaţii, depresie, paranoia şi atacuri cerebrale. Sunt înregistrate căderi ale părului, iar în cazuri extreme dinţii încep să se păteze roşu sau maro, dar important e că duce la nebunie. E moştenită genetic sau apare în urma unei boli la ficat.
Altă chestie interesantă e "Sindromul Cadavrului" sau "Iluzia Cotard". Pacienţii cred că sunt morţi, fantome, uneori chiar nemuritori. Este activat în urma unui accident grav sau a unei supradoze de droguri. Medicul francez Jules Cotard a descris primele simptome în 1880. Boala se tratează cu medicamente, terapie şi electoşocuri.
Asta mă face să mă gândesc: Cât de ciudat e creierul uman!

Ah! Am mai aflat că există şi sirene-vampiri. Ele nu sug sângele victimelor, ci trag tot aerul afară din plămânii acestora. Şi James&Deborah Howe au creat ciudata imagine a iepuraşului-vampir pentru copii. E vorba de Bunnicula, micuţul drăguţ pufos vegetarian, care suge sucul din fructe şi legume, nu sânge. Iepuraş-vampir.

În altă ordine de idei, azi e ziua tatălui meu şi e aşa soare afară! Am mâncat tort de ciocolată şi îngheţată. Da, e iarnă! Şi urmează o bine-meritată relaxare de duminică...
Probabil o să scriu nuvela criminalistică săptămâna viitoare... Şi am multe în plan până atunci!
Ne citim mâine, probabil. :)