Ciudata de martie.

Acesta e micul meu îngeraş, animal de pluş, Iepurilă, de unde mi se trage alintul sâcâitor (câteodată). :)

Ta-daaa! Asta fusă clasa mea anul trecut. Nici n-a trecut un an şi am şi primit poza! :)))

 Guitar lovers! (Şi ăia doi lovers)

 Trupa de şoc. :D

 Dacă tot e primăvară, hai o îngheţată. :P Thanks mom!

Prima mea pânză, chiar dacă e în miniatură, asta a ieşit. :)

Şi am ajuns aproape de sfârşitul lui martie. Luna rezumată (foarte rezumată) în câteva fotografii, în câteva cuvinte, mâine am test la fizică din electricitate... Seară faină să aveţi! >:D<

Astenia de primăvară

     Inspir aerul relativ rece... s-a dus răcorirea de iarnă. Acum a rămas doar ceva gaz puţin oxigenat care mai mult îmi blochează plămânii şi nu mi se umplu aşa cum ar trebui.
     Sunt doar o siluetă care trece în penumbră pe străzi nelocuite purtate prin vânt... Lumini şterse, proaspăt aprinse, străpung întunericul cu puţin mister şi eu îmi conduc câinele cu vagi chemări: "Stai, ţiţi!"

"Dacă n-aş putea citi, mi-aş ascunde capul în pământ ca struţul" - Doc. Pluşica

 - Astfel Ştefan vede totul, simte totul, şi ca un rezultat al lui Camil Petrescu, este unic tocmai prin această simbioză a eternităţii, care neputând fi cuprinsă într-o cutie craniană, duce la renumita "ieşire din minţi".

Fragment din tema la română.

https://www.youtube.com/watch?v=DD-UoGmmFO0   MCoco - Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.

https://www.youtube.com/watch?v=NHjo8Bc-npg    Scrisori de pe front. 

Şi am avut şi o dezbatere azi... M-aş putea face avocat! Scot argumente şi învârt orice ca să-mi valorific opinia :))) În fine... O zi frumoasă! :D

What I love.

          Iubesc cerul, norii, fumul avioanelor, păsările... Zborul. Iubesc poveştile, zânele, elfii, sclipiciul, sirenele şi unicornii. Iubesc miturile, legendele şi părul creţ. Iubesc muzica, notele care se contopesc cu aerul şi iubesc razele soarelui care mângâie fiecare frunză. Iubesc ploaia, fiecare picătură încărcată cu sare care se prelinge pe şuviţele de păr şi ajunge la zâmbet, care alunecă pe umbrelă şi spală pantofii murdari. Ador să sar în bălţi şi în frunzele căzute de toamnă, să fac oameni de zăpadă şi să mă dau cu sania. Ador să cad de pe role sau din copaci, ador să dansez şi să râd. Ador ciocolata şi îmi place să mănânc prăjitura de ciocolată cu mâna. Ador să simt pământul, să-mi murdăresc mâinile până la ultimul strat culegând cartofi. Iubesc să văd păsări care zboară în stoluri şi execută un număr de magie pe cerul pătat de nori. Iubesc zgomotul apei în timp ce se loveşte de pietre. Îmi place să mă murdăresc cu mină sau cerneală atunci când desenez şi scriu sau să mă trezesc că sunt colorată cu carioci pe faţă după ce învăţ. Îmi place să fiu diferită. Urc scările cu dreptul întâi şi îmi place să alerg cu micul meu "câine-pisică-oaie-maimuţă"- şi cum îi mai spunem noi - prin parc. Ador să citesc în capătul patului cocoţată pe multe perne şi acoperită cu o pătură groasă, şi ador să fiu deranjată de aruncătura bruscă a câinelui care cere atenţie, în braţele mele. Iubesc să stau cu mama şi ea să îmi citească cu vocea ei blândă şi teatralele gesticulaţii. Ador să discut cu tati despre electricitate şi despre mişcările fizice. Îmi iubesc bunica şi aş asculta poveştile ei tot timpul. Ador să vorbesc cu nepoata mea la telefon, şi chiar dacă îmi spune lucruri banale, iubesc să îi aud vocea ore întregi. Mă simt în al nouălea cer când primesc un telefon de "ce mai faci" de la Ştef şi Andra. Îmi place să văd "pocăinţa" lui Noemi, care, după ce mă supără, încearcă să repare situaţia. Ador să cânt, chiar dacă sună foarte fals uneori. Ador să fotografiez natura, să mă joc solo cu multă lume, să ţip pe stradă, să stau la semafor atunci când mă grăbesc, să simt bucuria căţelului cu labele murdare imprimate pe pantalonii mei atunci când vin acasă. Ador să aud copii râzând şi păsările ciripind. Ador să mângâi câinii de pe stradă, mereu mă opresc să fac asta. Am mâncare de câini prin buzunare. Port o sticlă de apă după mine peste tot, deşi beau cam jumătate de litru pe zi. Iubesc să scriu: toate tâmpeniile, doar să ştiu că scriu. Sunt mândră de mine şi de realizările mele şi ador sarcasmul .Îmi place să mă port dur cu oamenii care plâng şi se plâng pentru nimicuri, să îi fac să vadă că exagerează. Şi cred că ajută să fi scuturat din când în când. Îmi place de dna. dirigintă şi de modul în care ne ceartă ca pe copii ei, ador modul în care predă profu’ de istorie şi iubesc să vorbesc cu dna. de română despre operele filosofice. Iubesc detaliile, dar mă scot din sărite oamenii care le folosesc foarte des în explicaţii, deci ador şi concretul. Îmi place să bat câmpii uneori, să mă port infantil, să fac cu mâna călătorilor din tren, să plâng la filme, să simt.

     Asta sunt eu... Sau cel puţin câteva lucruri care mă definesc. Sunt un mozaic de "de toate"! Şi sunt mulţumită de ceea ce sunt. 

Fata cu ochii mari şi căprui

Bineînţeles, nu e vorba de mine. Ochii mei sunt negri şi mari. Şi văd totul. Percep totul. Simt totul. Adoră detaliile şi modifică realitatea prin sine.
Dar, nu e vorba de ochii mei aici (deşi ei sunt cam epuizaţi). Azi, venind către casă, o fată cu ochii mari şi maro a trecut pe lângă mine plimbându-şi căţelul - de fapt, pufoşenia. Şi, da, am avut o revelaţie! Mi-am dat seama că nu am întrebat şi nu voi întreba niciodată pe nimeni veşnica: "Oare câinele tău muşcă?" Şi e doar dintr-un simplu motiv: oamenii fac câinii să muşte. Alb pe negru. :)
Revenind, n-am văzut niciodată asemenea ochi. Niciodată. Erau aşa de mari şi plini de viaţă, atât de profund coloraţi în maro... Îţi dau senzaţia de toamnă doar de la o simplă privire. Şi demnitatea ei... Nu a lăsat privirea în pământ, chiar dacă m-am uitat la ea. Şi nu e interesantă senzaţia pe care, cred că, oricine o are atunci când un necunoscut, respectiv o necunoscută schimbă o privire de câteva secunde cu a ta? Mie parcă-mi vine să o dau înapoi, sau să nu mă uit, sau să-mi mut direcţia privirii în pământ. Îmi ador ochelarii de soare. E aşa bine să poţi să ţi capul sus indiferent de cine se uită, pentru că oricum nu-ţi pot vedea ochii! * Pentru că oricum nu-mi pot vedea ochii.
Da. Chiar mi-au plăcut ochii ei. Şi aş fi vrut să o întreb cum se numeşte. Dar parcă avea ceva... Ochii ei erau preocupaţi, gânditori, nerăbdători, maro.

Îmi plac ochii oamenilor. Sunt aşa... oglinda sufletului! Sunt curioasă ce pot spune ochii mei cuiva. Zâmbetul pe care îl au câteodată, sau nu. E interesant... :)
Cu toţii avem ochi frumoşi! :D

Noapte bună!

9 martie pe Marte

Cică e un desen pentru nu ştiu ce concurs... Chestia e că tema e "Omul şi natura" şi trebuia să îl fac alb-negru. Se numeşte "E tot filosofie!".

În altă ordine de idei, azi fu "baba" mea :))) Şi chiar a fost o zi super drăguţă. În plus, o nouă "obsesie", dacă pot spune aşa: melodia Feel good, a lui Muse. Dapp. Din cauza filmului i-am înnebunit pe toţi! :))) 

În fine, noapte bună, se face târziu! 

Bună zi minunată de duminică!

- Luaţi titlul cum vreţi. -
     Hei, lume! Azi e 8 martie! Băi ce a trecut primăvara! Ţin să le spun un cald "La mulţi ani" tuturor doamnelor şi domnişoarelor, sper să primiţi mai multă ciocolată ca mine! (Ţinând cont că am primit 2 de la musafirii de azi).
     După cum se vede vremea de afară, e soare şi fain! Deci cine merge la plimbare îmbrăcată frumos? Fiecare fată, femeie, mamă, bunică, fiică, nepoată, pentru că noi femeile merităm din plin răsfăţ măcar o zi specială pe an (dacă nu mai multe), de la băieţii/bărbaţii pe care îi susţinem şi ajutăm zilnic, nu?
     No bine, eu mă duc să-mi sun sora (care e mama minunată a unei fetiţe minunate), bunica (pe care o ador, e cea mai tare, şi în acelaşi timp mă enervează maxim cu atâţia bani pe care-i investeşte şi se supără când îi refuz - sau îi "uit din greşeală" la ea acasă -), mătuşa (a cărei zi de naştere fusă acum două zile), şi pe soţia fratelui meu, care e o profă super de română şi limbi la Iaşi. Love you girls!
     V-am pupat fetele, ne-auzim mai târziu. Vă las să vă uitaţi la ghiocei:

Da, e maxim stalker, o poză din grădina cuiva. :)))

Nu ştiu ce titlu să-i dau. Recomandări, cred?

Bun. Azi e... sâmbătă, corect.
  I-am dat de capăt la telefon, astea sunt câteva poze din Deva.

 Asta e o idee de grafit super. Congrats' autorului. 

 Statuie, statuie. :)

 Un om care chiar cântă la chitară pe stradă! :O

 Asta sunt eu. Şi bunica mea... :) 71 de ani e ceva!

 Asta e înapoi acasă. 

 Şi OM. Apropo, acolo e trecere de pietoni. ;)

 Trebuia să pun în "colecţie" o minunăţie de-asta. Dovada că mă bat telefoanele "smart" ! :)))

 Terenul de sport al vechii şcoli. 8 ani minunaţi de dat sufletul aici! :D

 Nori!

 Scrie sub poză: Camil Petrescu. Noul autor pe care-l "critc", sau căruia îi comentez operele. :)

 Minunata Retrica şi pozele ei! (Am cameră în faţă, profit) :)))

Ăsta e locul de care-mi va fi cel mai dor din aprilie... Casă-dulce-casă 10 ani... :) În parcarea aia am învăţat să sar peste ghidonul bicicletei când mă lovesc de o bordură! Şi datorită fostului Minimax am băut ceai verde în ambalaj de suc! Ah... Amintiri legate de căzături din viteză cu rolele în timp ce porneam într-o nouă aventură fără frâne şi drumul care mi-a devenit rutină... Dapp. Dar singura constantă a vieţii e schimbarea.

     Acum hai să trecem la lucruri mai serioase. Am văzut două filme azi: 7 pounds (Şapte suflete) cu Will Smith, mai bine spus: revăzut, dar tot m-a făcut să plâng. Şi îl recomand, e minunat. Şi, într-un fericit sfârşit am avut timp şi acces la calculator să mă uit la filmul recomandat de sora mea acum vreo lună: The legend of 1900. E absolut superb! În ăsta film joacă Tim Roth (care mai are un serial bun, pe care l-au întrerupt după trei sezoane, ceea ce e naşpa, cu numele de Lie to me. Merită încercat. E foarte ok dacă te interesează criminalistica şi limbajul trupului), şi Tim Roth, revenind, are o poveste superbă sub numele de 1900, dar mai mult nu vă spun, merită să-l vedeţi şi să-i aflaţi povestea. 

     Şi Camil Petrescu. Studiez la şcoală "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" şi dacă n-aţi citit-o, v-o recomand. Mie una chiar mi-a plăcut. Şi e ceva nou: autorul e misogin. De aici apare ura mea pentru cuvântul "nevastă", despre care am vorbit. Barbar.

     Trecând mai departe... A fost ziua mătuşii mele care e cobză. Şi sunt imună la răceală! Şi mama a primit o floare care miroase drăguţ, dar foarte puternic. Deci cred că de-aia strănut. :))) În fine, dacă mâine e fain afară (şi sper să fie), cred că dau iar o tură cu Emily prin parc. Şi probabil, mai vin poze. :)

Tehnic

Amalgam de complexe laturi

Ale cutiei care prinde suflete

Şi le ţine strâns în lanţuri cu ghimpi.

Ce faci când nu mai simţi?

Sau nu mai simţi de mult, 

Căci umbra veşnicului mugur

Întinerit mereu în zori

Şi alergat în valuri pline de culori

Se pierde în neantul gropii

Săpate de timp prin munte.

Şi, arsă de focul lui Phoenix,

Se ridică fumegând fantoma

Cireşului.

Deci, simţi mirosul dulcelui-ars

Sau gustul fructului de-ngheţ?

Îţi vezi tu sistemul intern

Cuprins de-al sufletului valuri de fier?

Rugina care creşte adânc în rădăcini

Şi-mpleteşte irisul pierzării

Cu bucuria foamei de noroi...

Se-apropie. O simţi?

E scrisă acum mult timp... Nu ştiu exact când, dar ştiu că am scris-o la şcoală. Însfârşit am scris-o pe blog!

Funcţia cognitivă iese la suprafaţă...

          Dor

Româna-i marea mea iubire,
am fost plecată prin psihologie
şi-mi dă fiori gândul că acum pot scrie.
Fără "termeni de specialitate"
şi descrieri de fapte,
liber la metafore şi vise,
ce la psihologie nu pot fi descrise.

Polenul pe năsucul copilului curios,
apare ca o idee literară.
Nu ca o "prostie fără loc în scris".

Ah! N-am mai simţit aşa un dor, o foame,
şi libertatea care le dă frâu acasă...!
Plăcerea euforică a operelor comentate,
citate căutate-n Călinescu,
fragmentele în roşu subliniate
şi cărţi în teancuri, teancuri de dezmăţ.

Desigur, şi psihologia e frumoasă,
dar nu pot scrie un profil
fără literatură.
Iar toate teoriile se leagă-n epitete.

Mi-era dor de română,
MI-A FOST DOR.


Note ~ Dezmăţ ca haos, teancuri, teancuri, aşezate deschise, închise, trântite oarecum, fără nici un pic de ordine, masa fiind aproape total acoperită de hârtii, şi cărţi, şi pixuri, şi creioane.
   Astăzi mi-am dat seama că urăsc cuvântul "nevastă". E aşa urât! Aşa lipsit de respect... Iar Camil Petrescu foloseşte atât de des "nevastă-mea" în "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război"...! La fel, "femeie", "femeia mea" mi se pare atât de primitiv! În schimb, "soţie", sună superb. Plin de respect, un termen care defineşte iubirea, dedicarea, egalitatea între soţi. Aşa că, probabil Petrescu a vrut să transmită cititorilor acest aer de dispreţ pe care şi Ştefan îl resimţea faţă de "nevasta" lui. Dar mie mi-a transmis că nu are respect... Cum spunea Călinescu: e "misogin".
   Faza cu "polenul pe năsuc" a fost într-un profil psihosocial făcut la oboseală şi, pot spune, cu sictir. Care, da, a fost respins într-un mod... Fără de mod.
   Ador psihologia. Mă ajută să-mi lărgesc perspectiva... Îmi dezvoltă "Imaginea de ansamblu", însă aici nu e loc de metafore, de literatură. Totul e clar şi concis. Un om e, conform psihologiei clasice, DOAR melancolic... Din punct de vedere literar, melancolicul e un suflet pur, tipologizat de obicei "artist", închis în sine, cu viziune de creator, fantasticul "om din umbră", pe când în psihologie e introvertit, singuratic, şi aici apar teoriile dezvoltării morale ale lui Kolhberg şi Erickson, încadrarea în tabelele factoriale ale lui Cattel (BIG 5) la diferitele poluri, sociabilitatea sa, influenţa celorlalţi... Teorie... Şi sufletul descris atât de poetic e lăsat să zacă într-o cutie, căci, cu toate că psihologia e ştiinţa sufletului, doar exprimarea scrisă a unui om îi poate prezenta sufletul cu adevărat. Şi nici măcar. Poate doar o parte... Ah! Oamenii sunt aşa complicaţi!
   În fine... Astea sunt "preocupările" mele de moment. M-am apucat iar de română, poezia e scrisă azi şi abia aştept să vină luni pentru o nouă oră de dezbateri, de data aceasta a primului roman camil-petrescian. O săptămână nu m-am bucurat de asta. Acum sunt supramotivată să o iau de la capăt şi cine ştie?... Poate că o să analizez personajele şi psihologic dacă tot e roman cu influenţe de ştiinţe care studiază sufletul şi dacă tot Gheorghidiu e filosof!
     O zi bună să aveţi!

2 Martie

Noutăţi? Am luat 8.50 la psiho... Profilul de sangvinic e de vină! Pe melancolic lucrez mult mai bine... În fine, sunt a5a pe listă, la anul mă pun bine şi sper să trec la naţională ;)
 - Telefon nou! M-am conectat la Google şi acum am date pe mobil, deci s-ar putea să încep să postez mai des, de pe mobil! :D
Azi am fost la Deva iar... Chiar îmi place oraşul meu natal! Şi mi-a fost aşaaa dor de el! Fără poze, încă nu mă pricep destul la telefon...
Zi faină !