Inspir aerul relativ rece... s-a dus răcorirea de iarnă. Acum a rămas doar ceva gaz puţin oxigenat care mai mult îmi blochează plămânii şi nu mi se umplu aşa cum ar trebui.
Sunt doar o siluetă care trece în penumbră pe străzi nelocuite purtate prin vânt... Lumini şterse, proaspăt aprinse, străpung întunericul cu puţin mister şi eu îmi conduc câinele cu vagi chemări: "Stai, ţiţi!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu