vineri, 13 martie 2015

What I love.

          Iubesc cerul, norii, fumul avioanelor, păsările... Zborul. Iubesc poveştile, zânele, elfii, sclipiciul, sirenele şi unicornii. Iubesc miturile, legendele şi părul creţ. Iubesc muzica, notele care se contopesc cu aerul şi iubesc razele soarelui care mângâie fiecare frunză. Iubesc ploaia, fiecare picătură încărcată cu sare care se prelinge pe şuviţele de păr şi ajunge la zâmbet, care alunecă pe umbrelă şi spală pantofii murdari. Ador să sar în bălţi şi în frunzele căzute de toamnă, să fac oameni de zăpadă şi să mă dau cu sania. Ador să cad de pe role sau din copaci, ador să dansez şi să râd. Ador ciocolata şi îmi place să mănânc prăjitura de ciocolată cu mâna. Ador să simt pământul, să-mi murdăresc mâinile până la ultimul strat culegând cartofi. Iubesc să văd păsări care zboară în stoluri şi execută un număr de magie pe cerul pătat de nori. Iubesc zgomotul apei în timp ce se loveşte de pietre. Îmi place să mă murdăresc cu mină sau cerneală atunci când desenez şi scriu sau să mă trezesc că sunt colorată cu carioci pe faţă după ce învăţ. Îmi place să fiu diferită. Urc scările cu dreptul întâi şi îmi place să alerg cu micul meu "câine-pisică-oaie-maimuţă"- şi cum îi mai spunem noi - prin parc. Ador să citesc în capătul patului cocoţată pe multe perne şi acoperită cu o pătură groasă, şi ador să fiu deranjată de aruncătura bruscă a câinelui care cere atenţie, în braţele mele. Iubesc să stau cu mama şi ea să îmi citească cu vocea ei blândă şi teatralele gesticulaţii. Ador să discut cu tati despre electricitate şi despre mişcările fizice. Îmi iubesc bunica şi aş asculta poveştile ei tot timpul. Ador să vorbesc cu nepoata mea la telefon, şi chiar dacă îmi spune lucruri banale, iubesc să îi aud vocea ore întregi. Mă simt în al nouălea cer când primesc un telefon de "ce mai faci" de la Ştef şi Andra. Îmi place să văd "pocăinţa" lui Noemi, care, după ce mă supără, încearcă să repare situaţia. Ador să cânt, chiar dacă sună foarte fals uneori. Ador să fotografiez natura, să mă joc solo cu multă lume, să ţip pe stradă, să stau la semafor atunci când mă grăbesc, să simt bucuria căţelului cu labele murdare imprimate pe pantalonii mei atunci când vin acasă. Ador să aud copii râzând şi păsările ciripind. Ador să mângâi câinii de pe stradă, mereu mă opresc să fac asta. Am mâncare de câini prin buzunare. Port o sticlă de apă după mine peste tot, deşi beau cam jumătate de litru pe zi. Iubesc să scriu: toate tâmpeniile, doar să ştiu că scriu. Sunt mândră de mine şi de realizările mele şi ador sarcasmul .Îmi place să mă port dur cu oamenii care plâng şi se plâng pentru nimicuri, să îi fac să vadă că exagerează. Şi cred că ajută să fi scuturat din când în când. Îmi place de dna. dirigintă şi de modul în care ne ceartă ca pe copii ei, ador modul în care predă profu’ de istorie şi iubesc să vorbesc cu dna. de română despre operele filosofice. Iubesc detaliile, dar mă scot din sărite oamenii care le folosesc foarte des în explicaţii, deci ador şi concretul. Îmi place să bat câmpii uneori, să mă port infantil, să fac cu mâna călătorilor din tren, să plâng la filme, să simt.
     Asta sunt eu... Sau cel puţin câteva lucruri care mă definesc. Sunt un mozaic de "de toate"! Şi sunt mulţumită de ceea ce sunt. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu