Iubesc cerul, norii, fumul avioanelor, păsările... Zborul. Iubesc
poveştile, zânele, elfii, sclipiciul, sirenele şi unicornii. Iubesc miturile,
legendele şi părul creţ. Iubesc muzica, notele care se contopesc cu aerul şi
iubesc razele soarelui care mângâie fiecare frunză. Iubesc ploaia, fiecare
picătură încărcată cu sare care se prelinge pe şuviţele de păr şi ajunge la
zâmbet, care alunecă pe umbrelă şi spală pantofii murdari. Ador să sar în bălţi
şi în frunzele căzute de toamnă, să fac oameni de zăpadă şi să mă dau cu sania.
Ador să cad de pe role sau din copaci, ador să dansez şi să râd. Ador ciocolata
şi îmi place să mănânc prăjitura de ciocolată cu mâna. Ador să simt pământul,
să-mi murdăresc mâinile până la ultimul strat culegând cartofi. Iubesc să văd
păsări care zboară în stoluri şi execută un număr de magie pe cerul pătat de
nori. Iubesc zgomotul apei în timp ce se loveşte de pietre. Îmi place să mă
murdăresc cu mină sau cerneală atunci când desenez şi scriu sau să mă trezesc
că sunt colorată cu carioci pe faţă după ce învăţ. Îmi place să fiu diferită.
Urc scările cu dreptul întâi şi îmi place să alerg cu micul meu
"câine-pisică-oaie-maimuţă"- şi cum îi mai spunem noi - prin parc.
Ador să citesc în capătul patului cocoţată pe multe perne şi acoperită cu o
pătură groasă, şi ador să fiu deranjată de aruncătura bruscă a câinelui care
cere atenţie, în braţele mele. Iubesc să stau cu mama şi ea să îmi citească cu
vocea ei blândă şi teatralele gesticulaţii. Ador să discut cu tati despre
electricitate şi despre mişcările fizice. Îmi iubesc bunica şi aş asculta
poveştile ei tot timpul. Ador să vorbesc cu nepoata mea la telefon, şi chiar
dacă îmi spune lucruri banale, iubesc să îi aud vocea ore întregi. Mă simt în al nouălea cer când primesc un telefon de "ce mai faci" de la Ştef şi Andra. Îmi place să văd "pocăinţa" lui Noemi, care, după ce mă supără, încearcă să repare situaţia. Ador să
cânt, chiar dacă sună foarte fals uneori. Ador să fotografiez natura, să mă joc
solo cu multă lume, să ţip pe stradă, să stau la semafor atunci când mă
grăbesc, să simt bucuria căţelului cu labele murdare imprimate pe pantalonii
mei atunci când vin acasă. Ador să aud copii râzând şi păsările ciripind. Ador
să mângâi câinii de pe stradă, mereu mă opresc să fac asta. Am mâncare de câini
prin buzunare. Port o sticlă de apă după mine peste tot, deşi beau cam jumătate
de litru pe zi. Iubesc să scriu: toate tâmpeniile, doar să ştiu că scriu. Sunt
mândră de mine şi de realizările mele şi ador sarcasmul .Îmi place să mă port
dur cu oamenii care plâng şi se plâng pentru nimicuri, să îi fac să vadă că
exagerează. Şi cred că ajută să fi scuturat din când în când. Îmi place de dna.
dirigintă şi de modul în care ne ceartă ca pe copii ei, ador modul în care
predă profu’ de istorie şi iubesc să vorbesc cu dna. de română despre operele
filosofice. Iubesc detaliile, dar mă scot din sărite oamenii care le folosesc
foarte des în explicaţii, deci ador şi concretul. Îmi place să bat câmpii
uneori, să mă port infantil, să fac cu mâna călătorilor din tren, să plâng la
filme, să simt.
Asta sunt eu... Sau cel puţin câteva lucruri care mă definesc. Sunt un mozaic
de "de toate"! Şi sunt mulţumită de ceea ce sunt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu