I-am dat de capăt la telefon, astea sunt câteva poze din Deva.
Asta e o idee de grafit super. Congrats' autorului.
Statuie, statuie. :)
Un om care chiar cântă la chitară pe stradă! :O
Asta sunt eu. Şi bunica mea... :) 71 de ani e ceva!
Asta e înapoi acasă.
Şi OM. Apropo, acolo e trecere de pietoni. ;)
Trebuia să pun în "colecţie" o minunăţie de-asta. Dovada că mă bat telefoanele "smart" ! :)))
Terenul de sport al vechii şcoli. 8 ani minunaţi de dat sufletul aici! :D
Nori!
Scrie sub poză: Camil Petrescu. Noul autor pe care-l "critc", sau căruia îi comentez operele. :)
Minunata Retrica şi pozele ei! (Am cameră în faţă, profit) :)))
Ăsta e locul de care-mi va fi cel mai dor din aprilie... Casă-dulce-casă 10 ani... :) În parcarea aia am învăţat să sar peste ghidonul bicicletei când mă lovesc de o bordură! Şi datorită fostului Minimax am băut ceai verde în ambalaj de suc! Ah... Amintiri legate de căzături din viteză cu rolele în timp ce porneam într-o nouă aventură fără frâne şi drumul care mi-a devenit rutină... Dapp. Dar singura constantă a vieţii e schimbarea.
Acum hai să trecem la lucruri mai serioase. Am văzut două filme azi: 7 pounds (Şapte suflete) cu Will Smith, mai bine spus: revăzut, dar tot m-a făcut să plâng. Şi îl recomand, e minunat. Şi, într-un fericit sfârşit am avut timp şi acces la calculator să mă uit la filmul recomandat de sora mea acum vreo lună: The legend of 1900. E absolut superb! În ăsta film joacă Tim Roth (care mai are un serial bun, pe care l-au întrerupt după trei sezoane, ceea ce e naşpa, cu numele de Lie to me. Merită încercat. E foarte ok dacă te interesează criminalistica şi limbajul trupului), şi Tim Roth, revenind, are o poveste superbă sub numele de 1900, dar mai mult nu vă spun, merită să-l vedeţi şi să-i aflaţi povestea.
Şi Camil Petrescu. Studiez la şcoală "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" şi dacă n-aţi citit-o, v-o recomand. Mie una chiar mi-a plăcut. Şi e ceva nou: autorul e misogin. De aici apare ura mea pentru cuvântul "nevastă", despre care am vorbit. Barbar.
Trecând mai departe... A fost ziua mătuşii mele care e cobză. Şi sunt imună la răceală! Şi mama a primit o floare care miroase drăguţ, dar foarte puternic. Deci cred că de-aia strănut. :))) În fine, dacă mâine e fain afară (şi sper să fie), cred că dau iar o tură cu Emily prin parc. Şi probabil, mai vin poze. :)
Foarte interesant si dragut. Imi place sa te citesc :)
RăspundețiȘtergere